Econologie - Capitolul 3

Importanţa econologiei este subliniată în primul rând de funcţiile-obiectiv pe care le îndeplineşte:

- funcţii cu caracter predictiv-previzional (de tip A) care pun în discuţie prezervarea şi conservarea resurselor naturale;

- funcţii cu caracter operaţional (de tip B) care vizează minimizarea (inclusiv prin prevenire) poluării factorilor de mediu, consumurilor şi alterării calităţii mediului, reconstrucţia ecologică, toate acestea apelând preponderent la tehnici inginereşti;

- funcţii de supraveghere (de tip C), pe baza cărora se asigură monitorizarea şi controlul calităţii mediului, resurselor naturale şi poluării;

- funcţii economico-sociale (tip D) referitoare la dobândirea optimului economico-social.

Din punct de vedere econologic, complexitatea unor astfel de funcţii-obiectiv rezultă şi din diversitatea şi complexitatea tehnicilor şi metodologiilor folosite pentru îndeplinirea obiectivelor.

Astfel, nu întotdeauna instrumentele de reglementare din grupa A prevăd, ca funcţie-obiectiv, doar prezervarea, care vizează menţinerea condiţiilor naturale şi rămânerea în circuitul economic a folosinţelor tradiţionale, ci li se asociază uneori conservarea, ceea ce înseamnă punerea sub interdicţie a oricărui amestec antropic şi scoaterea completă din circuitul economic a oricăror folosinţe, inclusiv cele tradiţionale,.

Instrumentele de tip B nu prevăd întotdeauna, ca funcţie-obiectiv doar prevenirea, pentru interzicerea sau limitarea agenţilor poluanţi, ci uneori se asociază răspunderea pentru repararea daunelor cauzate prin poluare.

În ceea ce priveşte categoria de tip C, ea se plasează într-un domeniu de monitoring ecologic şi genetic, care presupune existenţa unor reţele cu regim continuu de supraveghere, formate din staţii de diferite grade de complexitate, pentru evaluarea, cercetarea şi informarea asupra stării sau calităţii factorilor de mediu şi a vieţii, pentru stabilirea şi îmbunătăţirea standardelor, precum şi pentru depistarea violărilor produse.

De asemenea, instrumentele economico-sociale (tip D) nu reuşesc să evidenţieze mereu căile de eficientizeze economică a măsurilor de ecologizare.

Dobândirea optimului economico-social-ecologic presupune cunoaşterea şi operaţionalizarea de către inginerul metalurg a ţintelor prin care se materializează funcţiile-obiectiv menţionate anterior. Eficienţa unor astfel de activităţi poate fi evaluată prin aplicarea cunoştinţelor oferite de econologie.

3.1. Conservarea şi prezervarea resurselor naturale

Pentru a concretiza politicile şi căile pe baza cărora se poate acţiona în sensul titlului, se consideră a se avea în vedere două premise:

- structura complexă a mediului, despre care s-a discutat anterior (a se vedea şi figura 2.13), şi

- în legătură cu premisa de mai sus, cunoaşterea funcţiilor (valenţelor) mediului.

3.1.1. Unele motivaţii pentru necesitatea conservării, prezervării şi minimizării consumurilor de resurse naturale

Mai sus s-a afirmat că rezervele de capital natural trebuie analizate în corelaţie cu funcţiile (valenţele) mediului.

Valenţele (funcţiile) atribuite mediului în condiţii de DD, s-ar putea sintetiza astfel [12, 15]:

- Contribuţii directe la calitatea vieţii. Valenţele mediului fiind multiple, acesta ar putea fi apreciat sub forma unui peisaj, a unui cadru de agrement, sau poate fi substituit prin mass-media;

- Contribuţii indirecte la calitatea vieţii. Mediile naturale deteriorate contribuie la acumularea stresului şi la apariţia bolilor. Poluarea mediului şi a apei, afectează în mod direct sănătatea, fapt care va influenţa capacitatea de muncă a indivizilor, necesară pentru realizarea proceselor economice;

- Contribuţii directe la activitatea economică prin intermediul impactului de materii prime şi energie. Mediul înconjurător furnizează materiile prime şi energia necesară dezvoltării proceselor economice. O resursă suplimentară o constituie capacitatea mediului care recepţionează aceste impulsuri de a absorbi şi transforma deşeurile într-o nouă resursă;