Econologie - Capitolul 2

În capitolul de faţă metodele (procedurile) de investigare şi analiză vor fi abordate ca subiecte de paradigmă şi metodologie.

2.1. Unele aspecte generale

Analizele de natură econologică presupun proceduri de paradigmă şi metodologice din categoria celor convenţionale, dar şi specifice.

Paradigma este înţeleasă drept constelaţia de convingeri, valori, metode în interiorul cărora membri unei comunităţi formulează întrebări şi elaborează răspunsuri [6].

Metodologia reprezintă un ansamblu de principii, de procedee şi tehnici de cercetare, care au rolul de a contribui la extinderea cunoaşterii ştiinţifice, la descoperirea de noi adevăruri şi la rezolvarea cu eficienţă tot mai mare a problemelor practicii. Rolul metodologiei creşte şi mai mult dacă se ia în considerare faptul că esenţa proceselor economice şi tehnologice nu apare la suprafaţa acestora, nu este direct sesizabilă, necesitând studiere aprofundată, ridicarea de la percepţia senzorială la gândirea abstractă şi apoi întoarcerea la concretul logic.

Dintre procedeele care caracterizează metodologia în domeniul ştiinţelor tehnologice, menţionăm: abstractizarea, analiza inductivă şi deductivă, îmbinarea metodei istorice cu cea logică, teoretică, analiza cantitativă şi analiza calitativă; experimentul tehnic.

Abstractizarea presupune ca, în abordarea fenomenelor şi proceselor să se ia în considerare ceea ce este caracteristic dominant acestora, făcându-se abstracţie de aspectele particular concrete ale realităţii analizate, neimportante în înţelegerea esenţei.

Analiza inductivă reprezintă procedeul de cercetare, care are la bază raţionamentul inductiv, prin care, se realizează trecerea de la particular la general. Cu alte cuvinte, prin acest procedeu se procedeu se porneşte de la analiza fenomenelor în parte, pentru a ajunge la elementele lor comune.

Analiza deductivă are la bază raţionamentul deductiv, de la general la particular. Prin acest procedeu se are în vedere că fiecare fenomen confirmă sau dimpotrivă, infirmă o teză teoretică generală, cunoscută.

Metoda istorică presupune luarea în considerare a evoluţiei istorice a concepţiilor tehnicii şi tehnologiei, chiar dacă drumul parcurs de acestea nu a respectat întotdeauna logica actuală. De exemplu, analiza evoluţiei în timp a concepţiei despre poluare, poate să pună în lumină existenţa unor perioade în care atitudinea faţă de acest fenomen, în condiţiile unui progres tehnic real, dintr-un motiv sau altul, nu a fost cea din zilele noastre. În acest caz, are loc curăţarea de ceea ce este accidental în evoluţia tehnică, reţinându-se ceea ce este important şi valoros.

Analiza calitativă înseamnă studierea fenomenelor sub raportul efectelor pe care acestea le au asupra compoziţiei, structurii şi proprietăţilor materialelor / substanţelor cercetate.

Analiza cantitativă, presupune determinări cantitative, prin măsurare, cuantificare, evaluare.

Deşi analiza este unul dintre cele mai importante acte în procesul de cunoaştere şi cercetare ştiinţifică, ea trebuier completată cu sinteza, care presupune compararea elemetelor obţinute prin analiză, şi stabilirea legăturilor dintre ele. De foarte multe ori, analiza şi sinteza se bazează pe informare, documentare şi modelare (fizică sau matematică). Pentru finalizarea acesteia din urmă este nevoie de simulare şi validare.

În ceea ce priveşte documentarea – informarea, o atenţie deosebită trebuie arătată pentru prelucrarea critică bibliografică îndreptată în scopul fundamentării necestităţii lansării pe piaţa de cercetare a unei anumite teme.

De asemenea, adoptarea modelării ca metodologie de cercetare trebuie făcută în contextul în care cercetătorul stabileşte o opţiune necesară: determinism, statistică sau ambele?

Plasarea în zona de determinism sau în cea statistică presupune următoarele:

- modelele deterministe constituie calea principală pentru inginer cu ajutorul căreia poate lansa predicţii în cadrul programelor de cercetare; bazate pe matematică aplicată, chimie fizică, astfel de modele necesită pentru elaborarea lor foarte mult timp şi o expertiză la un nivel foarte ridicat;

- în domeniul statistic se lucrează cu modelarea experimentală, care în practica industrială este folosită tot mai mult pentru identificarea procesului.

Cercetările experimentale pot fi realizate la diverse nivele: laborator, pilot şi industrial. Trebuie remarcat faptul că în ultimul timp, datorită progreselor mari făcute în domeniul modelării, simulării şi validării, tot mai des se trece direct la abordarea scării industriale.

Din motive de natură metodologică, cercetătorii trebuie să caracterizeze preocupările lor în funcţie de conţinut şi destinaţie, care prefigurează ordinul cercetării: