Conservarea Diversității Biologice

Previzualizare curs:

Extras din curs:

Introducere

Mediul ne priveşte pe toţi, deoarece se leagă de fiecare aspect al lumii pe care o împărţim şi de care depindem pentru supravieţuire.

În ultimele decade a devenit evident că mediul nostru global este ameninţat serios, ca rezultat al activităţilor umane:

- Natura şi diversitatea sunt ameninţate iar viaţa sălbatică este în declin.

- În Europa, o jumătate dintre mamiferele indigene şi o treime dintre speciile de reptile, păsări şi peşti sunt în pericol.

- Agricultura, industria şi turismul distrug viaţa sălbatică şi habitatele naturale.

- Multe zone umede şi ecosisteme lotice s-au pierdut, ca şi 75% din dune în Franţa, Italia şi Spania.

- Stepele şi mlaştinile Europei s-au redus cu până la 90% în ultimul secol.

În următorul secol, populaţia lumii va creşte cu 50%, de la 6,1 miliarde la 9,3 miliarde. Populaţia celor mai sărace 49 de naţiuni ale lumii se va tripla.

Impactul asupra lumii şi a resurselor naturale va fi devastator, dacă umanitatea nu găseşte cheia spre o dezvoltare durabilă.

Definiţii

- Conservarea diversităţii biologice urmăreşte protejarea şi administrarea lumii naturale.

- Conservarea biodiversităţii studiază mecanismele care alterează sau menţin diversitatea biologică şi utilizează rezultatele cercetărilor fundamentale şi aplicative care urmăresc prevenirea pierderilor în lumea vie: extincţia speciilor, pierderea variabilităţii genetice şi distrugerea comunităţilor biologice.

- Biodiversitatea este abundenţa de entităţi vii pe Pământ, reprezentată de milioane de plante, animale şi microorganisme, genele pe care acestea le conţin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează (World Wildlife Fund, 1989).

- Biodiversitatea este definită ca indice structural complex al ecosistemului şi atribut al biocenozei care, ca parte vie a ecosistemului, este constituită din numărul de specii, efectivele acestora şi grupările ecologice formate în interiorul biotopului pe care îl populează.

- Diversitatea specifică/biologică include tot spectrul organismelor de pe Terra, procariote şi eucariote, indiferent de regnul căruia îi aparţin. Diversitatea speciilor reprezintă nu numai răspunsul adaptărilor ecologice şi filogenetice ale populaţiilor la particularităţile mediului, ci şi baza resurselor primare şi alternative pentru om (hrană, adăpost, materie primă, produse pentru tratarea unor boli etc.).

- Diversitatea genetică constă în variaţiile genetice ale indivizilor, populaţiilor şi speciilor de pe Terra. Ea constituie suportul pentru menţinerea capacităţii reproductive a speciilor, pentru asigurarea rezistenţei la boli şi intemperii, pentru capacitatea de adaptare la condiţiile de mediu şi de supravieţuire în cazul unor dezastre. Prezintă o importanţă deosebită pentru agricultură şi zootehnie.

- Diversitatea ecosistemică reuneşte variaţiile comunităţilor ce formează biocenozele, variaţiile interacţiunilor dintre aceste comunităţi şi cele ale ecosistemelor de pe Terra. Diversitatea ecosistemică reprezintă răspunsul colectiv al speciilor ce formează comunităţile biologice, la diferite condiţii de mediu.

- Biodiversitatea ecosistemelor a fost şi este influenţată permanent, în sens pozitiv sau negativ, de o multitudine de factori. În prezent, activitatea antropică, prin toate formele de manifestare, are influenţe foarte puternice, şi de cele mai multe ori, nefaste asupra biodiversităţii, atât la nivel regional, cât şi global.

N. Eldredge (1992) defineşte mai multe categorii ale biodiversităţii:

- Diversitatea ecologică care este dată de numărul diferitelor forme de organizare prezente într-un sistem local şi care participă la schimburile de materie şi energie.

Diversitatea ecologică include organismele (nivelul individual), populaţiile locale (reprezentând nivelul populaţional) şi biocenoza (autorul vizează ecosistemele locale şi regionale).

- Diversitatea genealogică se referă la numărul taxonilor dintr-un ram monofiletic.

Punctul de plecare al autorului este genomul, ca şi când reproducerea şi înmulţirea ar reprezenta funcţii ale cromozomilor şi nu ale celulei. În viziunea lui Eldredge, diversitatea genealogică include genomul, organismul, populaţia locală, specia şi taxonii monofiletici.

- Diversitatea fenotipică reprezintă suma variaţiilor sau a deosebirilor din interiorul şi dintre populaţiile unei specii (sau taxon de rang superior speciei).

- Studiul biodiversităţii a luat avânt la nivel regional, în anii 1980, o dată cu înţelegerea rolului economic al diversităţii plantelor, animalelor şi microorganismelor.

- La nivel global, momentul decisiv l-a constituit Conferinţa de la Rio de Janeiro (1992) a şefilor de state şi de guverne, care au semnat Convenţia asupra Biodiversităţii.

- Diversitatea biologică ocupă o poziţie critică între necesităţile umane directe şi menţinerea calităţii vieţii umane.

- Reprezintă sursa principală de bunuri şi servicii utilizabile şi joacă un rol esenţial în procesele ecologice locale, regionale şi globale.

- Biodiversitatea reprezintă sursa principală de hrană, are rol în menţinerea sănătăţii populaţiei umane şi oferă oportunităţi recreaţionale.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Conservarea Diversitatii Biologice.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
35 pagini
Imagini extrase:
35 imagini
Nr cuvinte:
12 293 cuvinte
Nr caractere:
69 048 caractere
Marime:
73.95KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Ecologie
Predat:
la facultate
Materie:
Ecologie
Sus!