Clasa Dicotiledonatae

CLASA DICOTILEDONATAE

SUBCLASA POLYCARPICAE

ORDINUL MAGNOLIALES

Cuprinde plante lemnoase sub formă de arbori sau arbuşti răspândite în zonele tropicale şi subtropicale. Frunzele sunt dispuse altern, au stipele şi celule secretoare de uleiuri eterice. Flori de obicei mari, cu periant simplu, care împreună cu numeroasele stamine şi carpele libere sunt dispuse spiralat pe un receptacul conic. Este unul dintre cele mai vechi ordine de angiosperme, cu fosile cunoscute din cretacicul inferior.

Familia Magnoliaceae

Cuprinde exclusiv plante lemnoase sub formă de arbori sau arbuşti. Au frunze mari, stipelate, de obicei întregi, rareori lobate, dispuse altern. Flori mari, bisexuate, solitare, actinomorfe.

Magnolia obovata, Magnolia grandiflora

Arbore, cu frunze mari, stipelate, întregi, dispuse altern.

Florile sunt mari, albe, solitare, cu învelişul floral nediferenţiat. Perigonul este format din numeroase elemente -tepale, dispuse spiralat pe receptacolul conic. Simetria este actinomorfă.

Prezintă numeroase stamine şi un gineceu policarpelar apocarp, cu carpelele dispuse spiralat.

Fructul este o polifoliculã.

Formula floralã ☼ P A G

Speciile de Magnolia sunt răspândite în India, Indonezia, Japonia şi estul Americii de Nord. La noi cultivat.

ORDINUL RANALES

Cuprinde in general specii de plante ierboase, înrudite cu magnolialele, dar şi puţine specii de plante lemnoase. Este un ordin considerat centru genetic pentru multe angiosperme.

Familia Ranunculaceae

Helleborus purpurascens – spânz

Plantă ierboasă perenă printr-un rizom lung, (până la 10 cm.), pe care se dezvoltă rădăcini adventive şi tulpini aeriene bifurcat –ramificate. Frunzele bazale sunt lung peţiolate, palmat sectate, iar cele tulpinale scurt peţiolate pânã la sesile.Tulpinile poartă una sau câteva flori, puţin nutante, mari, formate din: 5 tepale verzi purpurii, persistente în timpul fructificării, 15-20 glande nectarifere, numeroase stamine şi un gineceu format din 4-6 carpele concrescute la bazã. Fructele sunt folicule.

Este prezentă în multe zone ale ţării, prin păduri şi tufişuri.

Toate părţile plantei sunt toxice, aceastã toxicitate fiind atribuitã în principal heborinei.

Aconitum tauricum –omag

Plantă ierboasă, perenă, cu rădăcini îngroşate, cu tulpina erectă, groasã,cufrunze peţiolate, palmat partite. Florile dispuse în raceme, sunt de culoare albasrtu-violet. Fiecare floare prezintã tepala posterioară a perigonului în formă de coif hemisferic, cu un rostru treptat ascuţit, care adăposteşte două glande nectarifere în formă de pinteni. Fructele folicule.

Creşte în locuri ierboase şi stâncoase din etajul alpin şi subalpin.

Este toxicã datoritã aconitinei, care se apreciază că este cel mai toxic alcaloid cunoscut.

Delphinium consolida – nemţişor de câmp

Plantă ierboasă, anuală, cu tulpina erectă, ramificată, păroasă sau aproape glabră. Frunzele sunt de 2-3 ori sectate, segmentele fiind foarte înguste. Florile zigomorfe sunt grupate în raceme laxe, rare. Floarea este alcătuită dintr-un perigon violet-albastru format din 5 tepale din care cea posterioară este prelungitã într-un pinten. Floarea prezintă două glande nectarifere, unite între ele formând un cornet ce pătrunde în pintenul tepalei posterioare. Androceul este format din numeroase stamine iar gineceul dintr-o singură carpelă. Fructul este o foliculă.

Este o specie foarte comunã în toatã ţara prin culturi şi locuri ruderale.Toxică.

Delphinium orientale – nemţişor de câmp

Plantã ierboasã, anuală, cu tulpina erectã , neramificatã. Frunzele sectate, florile dispuse în racem dens. Specie comună în toată ţara, prin culturi şi locuri ruderale.

Anemone nemorosa – floarea paştelui

Plantă ierboasă, perenă printr-un rizom orizontal de pe care se dezvoltă o tulpină aeriană erectă de 6-30 cm. Frunzele radicale solitare, lung peţiolate, trisectate se dezvoltă după înflorire. Florile solitare, mai mult sau mai puţin nutante, prezintă la baza pedunculului un involucru format din trei frunze peţiolate, trifoliate şi cu foliolele bi şi tri sectate.

Perigonul este format dintr-un număr variabil de tepale libere (4, 5, 8). Androceul prezintă numeroase stamine libere. Gineceul este policarpelar apocarp. Fructul este o poliachenă.

Este o specie comună în toatã ţara prin păduri, în locuri umbroase. Toxică, numai în stare verde.

Anemone ranunculoides- păştiţa

Plantă ierbacee, perenă, ce prezintă în pământ un rizom orizontal de culoare brună.

Tulpina aeriană, fără frunze bazale sau cu o singurã frunză lung peţiolată şi trisectată.

La baza florii, se află un verticil de trei frunze trisectate, foarte scurt peţiolate, alcãtuind un fel de involucru. Florile solitare, sau grupate câte două, au periantul simplu format din 5 tepale galbene, un androceu format din numeroase stamine libere, şi un gineceu policarpelar apocarp.

Fructul este o poliachenă.

Este o specie comunã din regiunea de câmpie pânã în cea montanã, crescând prin pãduri tufişuri, poieni.Toxicã, numai în stare verde.

Clematis vitalba – curpen de pădure

Este o plantã lemnoasã, agăţătoare cu ajutorul peþiolurilor care se transformã în cârcei.

Tulpina poate ajunge pânã la 10 m. lungime. Frunze opuse, lung peţiolate, imparipenat compuse.

Florile, slab mirositoare cu perigonul format din tepale albe sau alb verzui, sunt grupate în inflorescenţe cimoase. Fructul este o achenă, însoţită de un stil lung şi păros.

Este răspândită în toată ţara prin pădurile de foioase Toxică, însã toxicitatea sa este controversată.