Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea cu răspundere limitată

Societatea în nume colectiv este prototipul de societate de persoane, fiind luată de legiuitor ca reper în ceea ce priveşte acest tip de societate 15 . Afirmăm aceasta deoarece conform prevederilor legale în cazul în care asociaţii omit să specifice în conţinutul actului constitutiv forma juridică a societăţii , aceasta va fi considerată ca fiind societate în nume colectiv; regulile care guvernează raporturile dintre societate şi asociaţi în cadrul societăţii în nume colectiv se aplică întocmai şi raporturilor dintre asociaţii comanditaţi şi societatea în comandită simplă.

Pornind de la definiţia pe care am dat-o societăţii comerciale în general societatea în nume colectiv poate fi definită ca fiind o societate care se constituie prin asocierea având la bază încrederea reciprocă dintre două sau mai multe persoane, care aduce ceva în comun în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale producătoare de profit şi a împărţirii beneficiilor astfel rezultate între asociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

La baza constituirii societăţii în nume colectiv conform dispoziţiilor Legii 31/1990 stă contractul de societate. După cum am mai subliniat de altfel, deşi legea nu cere în mod obligatoriu ca actul constitutiv al acestei societăţi să fie format din contractul de societate şi statutul societăţii nu duce la concluzia că asociaţii dacă doresc să perfecteze şi un statut nu au libertatea să o facă. Ceea ce este important este că în cazul în care asociaţii doresc să întocmească şi statutul, acesta va trebui să fie în deplină concordanţă cu contractul de societate. Dat fiind faptul că asupra clauzelor obligatorii ce se cuprind în actul constitutiv al fiecărei societăţi am insistat deja, urmează să facem referire aici la elementele ce ţin de specificitatea acestei forme juridice de societate comercială.

1). Asociaţi ai unei societăţi în nume colectiv pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice. Cu toate că legea nu stabileşte un număr minim de asociaţi în vederea constituirii valabile a societăţii, aceasta nu înseamnă că societatea în nume colectiv ar putea să se constituie cu un singur asociat, deoarece legea nu reglementează această formă juridică de societate comercială ca societate unipersonală. Conchidem deci, că minimul de asociaţi necesari pentru constituirea ei sunt doi.

2). Denumirea sau forma societăţii în nume colectiv este formată din numele şi prenumele tuturor asociaţilor sau a unora ori unuia dintre ei urmată în mod obligatoriu de menţiunea societăţii în nume colectiv.

3). În ce priveşte capitalul social, legea nu cere o limită minimă în ce priveşte capitalul subscris sau cel vărsat. Aceasta nu înseamnă însă că societatea în nume colectiv se va putea constitui ori va putea funcţiona cu un capital social simbolic sau chiar inexistent . Deducem din lipsă de stipulaţie legală expresă, că mărimea capitalului social este strâns legată de realizarea obiectului său de activitate. Deci este necesară prevederea unui capital social suficient pentru realizarea scopului în vederea căruia societatea s-a înfiinţat. În contractul de societate se cer a fi precizate aportul fiecărui asociat la capitalul social, data până la care se va vărsa integral capitalul social subscris. În schimbul aportului la capitalul social, fiecare asociat dobândeşte „părţi interese”. Acestea nu sunt negociabile la bursă şi deci nu sunt constatate prin titluri de valoare.

4). Administrarea societăţii în nume colectiv este realizată „de unul sau mai mulţi administratori”, aleşi de asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social dintre ei, ori pot fi numiţi prin actul constitutiv, caz în care decizia ca administratorii să lucreze împreună trebuie luată de asociaţi în unanimitate. Tot cu această majoritate se stabilesc puterile, durata mandatului şi remuneraţia administratorilor dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel , revocarea administratorilor, sau limitarea puterilor lor cu excepţia cazului când administratorii au fost numiţi prin contractul de societate , rezolvarea opoziţiei unuia dintre administratori în cazul în care altul ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele obişnuite ale comerţului pe care îl exercită societatea fără să îi înştiinţeze în prealabil pe ceilalţi administratori. Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

În ce priveşte controlul asupra gestiunii administratorilor, datorită numărului mic de asociaţi, societatea în nume colectiv nu are persoane special desemnate în acest sens cum ar fi cenzorii în cazul societăţilor de capitaluri. Astfel, fiecare dintre asociaţii care nu au calitatea de administrator al societăţii, poate exercita dreptul de control în ce privesc problemele cu care societatea se confruntă.

5). Drepturile şi obligaţiunile asociaţilor

Pe lângă drepturile ce derivă din participarea la constituirea societăţii cum sunt dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor analizate anterior, dreptul de a participa la împărţirea beneficiilor rezultate din activitatea societăţii, dreptul la restituirea valorii aporturilor în caz de dizolvare şi lichidare a societăţii, asociaţii în societatea în nume colectiv au şi dreptul de a folosi fondurile societăţii pentru cheltuieli făcute sau care urmează a fi făcute în interesul societăţii. Drepturile asociaţilor enumerate mai sus sunt posibil de exercitat numai dacă ei îşi indeplinesc şi obligaţiile corelative care le revin şi anume: obligaţia de efectuare a aportului de capital promis, obligaţia de a nu folosi patrimoniul social în interese personale, obligaţia de a nu face concurenţă societăţii.

6). Răspunderea pentru obligaţiile societăţii

După cum am subliniat deja, Legea 31/1990 prevede la art. 3 că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. Date fiind aceste dispoziţii imperative ale legii, creditorii societăţii în nume colectiv trebuie să se îndrepte în vederea recuperării creanţelor lor împotriva societăţii ca persoană juridică iar în cazul în care societatea nu-ţi plăteşte obligaţiile împotriva asociaţilor care răspund nelimitat şi solidar cu toate bunurile lor mobile şi imobile, prezente şi viitoare.

7). Societatea în nume colectiv se dizolvă atât pentru cauze generale de dizolvare prevăzute de Legea 31/1990 cât şi pentru cauzele speciale de dizolvare incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau a singurului asociat comanditar.