Protecția juridică a drepturilor

Drepturile omului, sub aspect internaţional, sunt drepturi subiective individuale, esenţiale pentru existenţa, demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea şi libera dezvoltare a fiinţei umane, consacrate şi garantate prin normele dreptului internaţional public

Drepturi subiective: prerogative ale persoanei în virtutea cărora aceasta se poate comporta de o anumită manieră sau poate pretinde altuia un anumit comportament, făcând apel şi la organele etatice dacă este cazul

Drepturi universale: fiind deţinute de persoane în virtutea acestei calităţi, ceea ce exclude considerarea unor diferenţe de rasă, sex, religie, poziţie socială

Drepturi internaţionale: implică recunoaşterea şi aplicarea lor în întreaga comunitate internaţională

Presupun obligaţii corelative atât pentru alte persoane, dar mai ales pentru guvernele statelor de apartenenţă ale persoanelor

Tendinţa de egalitarism: protecţia împotriva tuturor formelor de discriminare şi asigurarea egalităţii în faţa legii a tuturor oamenilor

Unitate socială: individul ca membru al unei familii şi comunităţi

Protecţia juridică a drepturilor omului

formează un dezmembrămând al dreptului internaţional;

cuprinde un corpus de norme juridice internaţionale de consacrare şi garantare a drepturilor omului

Caracterul recent al PJDO:

instituţie juridică nouă a dreptului internaţional, cu o vechime de numai jumătate de secol: 10 decembrie 1948 – Declaraţia universală a drepturilor omului ( Adunarea Generală a ONU)

domenii ale reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului: dreptul internaţional umanitar, interzicerea sclaviei şi a traficului de persoane, protecţia muncitorilor, protecţia minorităţilor

instituţie cu existenţă îndelungată în dreptul intern