Protecția drepturilor fundamentale ale omului

1. Dezvoltarea sistemului protectiei dreptului omului. Notiuni generale.

Istoria omenirii poate fi considerate ca fiind istoria drepturilor omului si aceasta inseamna ca problematca drepturilor omului a fost si este actuala permanent. Promovarea si ocrotirea drepturilor omului, cit si a libertatilor sale fundamentale reprezinta o preocupare de prim ordin a comunitatii internationale. Popoarele din toate colturile lumii isi revindeca cu tenacitate drepturile lor politice, civile, sociale, ec onomice si culturale. Astazi este imposibil sa se asigure pacea si securitatea internationala fara asigurarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si ale popoarelor. Actualitatea problematicii respectarii drepturilor omului nu poate fi ignorata. Ea se bucura de orecunoastere generala si presupune luarea in consideratie a unui spectru larg: politic, economic, social, cultural, istoric, etc.

Originea preocuparilor in aceasta materie o gasim in lupta pt autodeterminare, independenta si egalitate dusa de oameni de-a lungul veacurilor, precum si in conceptiile filosofice ale umanitatii din epoca Renasterii. Ele si-au gasit expresia in adoptarea unor documente de importanta politico-juridica ce au influentat dezvoltarea lor constitutionala.

Evenimentele produse inaintea si dup cele 2 conflagratii mondiale, au facut sa se nasca convingerea generala ca protectia drepturilor omului constituie una din cele mai esentiale conditii ale asigurarii pacii siprogresului umanitatii. Din acest context ONU a si inscris printer principalele sale preocupari dezvoltarea, favorizarea respectarii drepturilor omului. Putem afirma ca pe plan international nici o perioada istorica nu a fost mai prielnica in elaborarea de instrumente juridice privind problema drepturilor omului decit epoca actuala, dar problemele drepturilor omului in toata diversitatea si complexitatea lor nu pot fi solutionate decit in cadrul fiecarui stat aparte prin eforturile si contributiile convergente ale tuturor cetatenilor statului respective.

Crearea conditiilor menite sa asigure recunoasterea si respectarea nu doar in drept, ci si in realitate a dreptului omului trebuie sa fie preocuparea primordiala a fiecarei natiuni. Asa cum s-a recunoscut si s-a subliniat cu pertinenta in importante documente nationale, idealul finite umane libere, eliberarea de teama si mizerie nu poate fi realizata decit daca se creeaza conditii ce sa permita fiecaruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale, culturale, precum si de drepturile sale politice si sociale.

Actiunea factorilor economici, politici si sociali au determinat pe planul relatiilor interstatale infaptuirea nu doar a unei bogate cooperari multilaterale, dar si promovarea valorilor umane. Carta ONU proclama in preambul sau hotarirea popoarelor Natiunilor Unite de a-si reforma credinta in libertatea personalitatii umane, in egalitatea in drepturi a femeilor si barabatilor, in egalitatea in drepturi a natiunilor mari si mici. Unul din scopurile ONU este: realizarea unei colaborari internationale, dezvoltind si asigurind dezvoltarea drepturilor si libertatilor fundamentale pt toti, fara deosebire de rasa, sex, limba, religie, etc.

La 10 decembrie (Ziua Internationala a Drepturilor Omului) 1948 - Adunarea Genarala a ONU a adoptat Declaratia Univarsala a Drepturilor Omului ca ideal comun de atins de toate popoarele si natiunile pt ca toti indivizii si toate organelle societatii, avind aceasta declaratie in mod constant sa faca eforturi prin invatamint si educatie de a asigura prin masuri prerogative de ordin mondial si international recunoasterea si aplicarea drepturilor, universala si efectiva , tuturor statelor membre. Deoarece stabilirea cadrului politic, juridic si crearea conditiilor necesare infaptuirii dreptului omului constituie un atribut suveran al fiecarui stat. Ideea unui mechanism international pt aplicarea unor documente internationale apare ca fiind conceptuala nu doar in lumina principiilor fundamentale ale Dreptului International, dar si al prevederilor Cartei ONU referitoare la colaborarea internationala pt protectia Drepturilor Omlui. Carta Onu contine mai multe articole: Art1, Art 13, Art 55, Art 56 in privinta drepturilor omului. Acestea contin dispozitii ce definesc colaborarea dintre state in acest domeniu. E clar ca exista o colaborare international ace are ca scop sa favorizeze sis a dezvolte, sa promoveze sis a incurajeze respectarea drepturilor omului, darn u crearea unor mecanisme internationale in vederea realizarii controlului, a infaptuirilor in fiecare stat parte. Cu alte cuvinte este vb despre o linie politica general ace are ca finalitate asigurarea in fapt a respectarii drepturilor omului cu norme juridice, cu forta sanctionara.

Felul cum e reglementata colaborarea internationala cu privire la drepturile omului corespunde principiilor Dreptului International potrivit carora:

- Dreptul International nu poate crea in mod direct drepturi sau obligatii in favoarea empirismelor, drepturi pe care acestia ar putea sa le valorifice in fta organisemlor internationale in raport cu diferite state; deoarece indivizii nu sint subiecti de drept international, iar drepturile si libertatile fundamentale ale omului tin de dreptul international al fiecarui stat.

- Aceasta nu excludeo colaborare intre state care sa tinda ca ca ele sa-si assume obligatii privind recunoasterea in legislatia interna a anumitor drepturi fundamentale ale omului si tot pe cale interna sa ceara respectarea normelor prevazute. (Art 4 Const RM).

- Esenta apararii internationale a drepturilor omului consta in faptul ca statele isi asuma obligatii cu character international de a acorda tuturor cetatenilor sau persoanelor aflate sub jurisdictia sa drepturile si libertatile fundamentale sis a asigure respectarea lor. In Carta ONU nu exista norme ce sa precizeze cai si mijloace prin care tyrebuie asigurate realizarea drepturilor omului, deoarece aceasta este o problemna interna a statului, un drept inalienabil al sau, unul din aspectele suveranitatiisale prin care statul are dreptul sa stabileasca diferite modalitati de realizare a drepturilor omului in relatiile cu cetatenii tarii sale si cu altii.

- Respectarea drepturilor omului constituie o problema interna a fiecarui stat, care conf,. ART2 paragraf.7: “Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va autoriza ONU sa intrrvina in kestiuni ce intra in mod essential in competenta interna a unui stat si nici nu oblige pe membrii sai sa supuna asemenea kestiuni spre rezolvare”. Carta precizeaza ca sunt exceptate de la aceste prevederi acele situatii care pericliteaza pacea si securitatea internationala.

In anumite situatii insa violarea drepturilor omului poate constitui o problem ace depaseste competenta interna a statelor. Ele sint de competenta OI si in I rind ma refer la acele nerespectari ce pun in pericol pacea si securitatea in sensul prevederilor din Art.39 .