Procesul Decizional în Administrația Publică

Cunoaşterea mecanismelor şi procedurilor prin intermediul cărora se ia decizia în procesul de formare şi aplicare a politicilor publice este importantă dat fiind faptul că prin intermediul acestui demers putem identifica şi analiza comportamentul actorilor politici implicaţi.

Etapa de decizie din cadrul procesului de elaborare a politicilor publice a căpătat o atenţie deosebită din partea analiştilor de politici începând cu a doua jumătate a secolului trecut, când, de altfel, au fost puse în prim plan şi principalele modele ale deciziei în domeniu , inspirate din modelele de elaborare a deciziilor în cadrul organizaţiilor complexe:

• cel raţional, care are mai degrabă un caracter normativ, în sensul că vizează felul în care ar trebui luate deciziile pentru ca acestea să fie percepute drept „raţionale”, eficace şi eficiente; este, mai curând, planul teoretic al procesului decizional;

• cel incremental, care are mai degrabă un caracter descriptiv, explicând mai bine decât modelul raţional modul în care deciziile realmente sunt luate; ceea ce înseamnă că avem de-a face cu planul practic al procesului în discuţie.

În anii ’70 s-au intensificat eforturile de elaborare a unor modele alternative de luare a deciziei. Prin urmare, cercetătorii administraţiei publice şi organizaţiilor de afaceri au încercat chiar realizarea unei sinteze între cele două modele amintite (raţional şi incremental) ori s-au concentrat asupra elementelor iraţionale de comportament la nivel organizaţional (inclusiv modelul „ladă de gunoi” ), pentru a se ajunge astfel la o a treia cale, dincolo de raţionalism şi incrementalism .

Decizia constituie un element esenţial al managementului (inclusiv al administraţiei publice), având în vedere că nivelul calitativ al conducerii unei unităţi/instituţii/organizaţii se evidenţiază cel mai bine prin deciziile elaborate, adoptate şi aplicate.

În literatura de specialitate există numeroase definiţii date deciziei care, la modul restrâns, reprezintă cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. Ceea ce înseamnă că decizia implică în mod obligatoriu mai multe elemente :

• unul sau mai multe obiective;

• identificarea (elaborarea) mai multor variante pentru realizarea obiectivelor;

• alegerea (selectarea), proces conştient de optare pentru una din posibilităţile de realizare avute la dispoziţie şi evaluate.

La rândul ei, decizia managerială este acea opţiune aleasă pentru realizarea unui obiectiv (sau a mai multor) şi care are urmări nemijlocite asupra deciziilor, acţiunilor şi comportamentelor a cel puţin unei alte persoane . În cazul politicilor publice vorbim de colectivităţi de persoane, grupuri, categorii şi clase sociale, chiar şi de naţiune (cum este cazul Strategiei de securitate naţională şi a Strategiei de postaderare la Uniunea Europeană).

Decizia managerială este deosebită de cotidiana decizie personală care se răsfrânge tot asupra persoanei care a luat-o.

Decizia managerială implică:

• decidentul: persoana care face opţiunea şi hotărăşte;

• persoanele, executanţii sau alte cadre de conducere care participă la aplicarea sau concretizarea deciziei;

• grupul afectat în mod direct de luarea unei decizii şi asupra căruia aceasta se aplică sau acţionează.

Referitor la decizia din ciclul politicii administrative putem afirma că aceasta:

• este doar o etapă în procesul complex de elaborare şi aplicare a unei politici publice; nu este o etapă independentă şi, în nici un caz, nu poate fi identificată cu întregul proces de elaborare a politicilor;

• constă în alegerea dintre un număr de variante de soluţionare a unei probleme publice pe aceea care se consideră că în momentul respectiv corespunde cel mai bine nevoii sociale;

• alegerea se face nu numai pe considerente economice, sociale, juridice etc., ci în primul rând pe considerente de natură politică; este un proces politic inerent, în urma căruia întotdeauna vor exista „învingători” şi „învinşi”; deciziile de politică publică se iau în context politic.

Numărul actorilor implicaţi în procesul de elaborare a politicilor publice este multiplu, în funcţie de complexitatea nevoii sociale căreia i se răspunde. Pe măsură ce procesul formării politicilor publice trece dintr-o etapă în alta (superioară), numărul actorilor politici importanţi descreşte, în funcţie de complexitatea procesului şi de înaintarea pe scara ierarhică decizională. Astfel :