Originea și Esența Statului și Dreptului

Originea dreptului

Condiţiile apariţiei statului şi dreptului s-au conturat încă în societatea primitivă. Principalul factor care a dus la apariţia acestor condiţii a fost baza economică a societăţii.

Baza economică reprezintă totalitatea mijloacelor de producţie (unelete de muncă). Pe atunci uneltele de muncă erau rudimentare şi se aflau în proprietatea colectivă a societăţii. Din cauza condiţiilor aspre de viaţă, a slăbiciunii în faţa naturii omul a fost nevoit să se unească în ginţi. Ulterior ginţile au fost formate înbaz arudeniei pe linia mamei sau a tatălui (ginta matrimonială sau patriarhală).

Trăsăturile ginţii:

1. E o alianţă personală, adică se formează în baza liniei de rudenie şi în baza principiului teritorialităţii;

2. Ginta era condusă de următoarele organe alese:

- căpetenia – cel mai bătrîn şi cel mai înţelept bărbat,

- adunarea poporului – formată din membrii cei mai destoinici aleşi de către gintă.

Ulterior ginţile se unesc în fratrii formau tribul. Organizarea în trib era similară ginţii cu excepţia că e deja uniuni de oşti. Relaţiile din societate erau reglementate de nişte norme sociale cu aspecte morale şi puternic religioase numite obiceiuri.

Diferenţa obiceiurilor de normele juridice actuale constă în:

1. obiceiurile erau formate de membrii întregii societăţi, pe cînd dreptul este adoptat de către organele legislative (parlamentul),

2. obiceiurile erau nescrise, iar dreptul e reprezentat pe un suport material,

3. obiceiurile se respectau din obişnuinţă, iar dreptul din frica de a nu fi pedepsit,

4. în cazul nerespectării obiceiurilor persoana era pedepsită prin alungare din societate sau prin pedepsirea şi membrilor familiei. În cazul dreptului sancţiunile sunt aplicate conform legii.

Odată cu munca omului apare supraprodusul şi respectiv relaţiile de schimb. În societate apar persoane care-şi impuneau interesele, adică cei care obţineau mai mult supraprodus. Era necesar de a forma o bază legislativă pentru reglementarea contradicţiilor dintre clasele sociale ce apăreau. În literatura de specialitate principala cauză a apariţiei dreptului s-a considerat a fi diviziunea muncii: agricultori, negustori, meşteşugari.

Concepţiile cu privire la apariţia dreptului:

1. dreptul apare înaintea statului;

2. dreptul apare concomitent cu statul.

Originea şi esenţa statului.

Concepţii:

1. Teoria violenţei – statul apare ca urmare a caracterului violent din societate, legile sunt făcute de către cei mai puternici.

2. Teoria psihologică – statul apare în ca rezultat al unui ansamblu de sentimente şi trăiri ale persoanelor; unele persoane sunt abilitate cu capacitatea de a conduce, iar altele de a fi conduse.

3. Teoria rasială – statul apare ca urmare existenţei unei rase superioare.

4. Teoria contractuală- se încheie un contract între cetăţeni şi conducător, pentru care conducătorul va protejadreptul cetăţenilor.

5. Teoria biologică – potrivit acestei teorii statul apare ca urmare a dezvoltării societăţii şi a intelectualităţii umane. (Teoria lui Darwin)

Statul – reprezintă o organizaţie social-politică bine organizată care-şi exercită puterea politică asupra unei anumite populaţii amplasată pe un teritoriu strict determinat.

Tema: Dispoziţii generale cu privire la Dreptul constituţional

Dreptul constituţional reprezintă o ramură de drept public, formată dintr-o totalitate de norme juridice care reglementează relaţiile cu privire la instituirea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.

Obiectul dreptului constituţional e format de relaţiile sociale cu privire la:

- forma de guvernămînt (republică parlamentară şi altele),

- forma de stat (stat unitar, federaţie, confederaţie şi altele),

- alegerea şi funcţionarea autorităţilor publice (organele de stat),

- relaţiile dintre aceste autorităţi (şi cu persoanele fizice/juridice).

Metoda de reglementare – totalitatea mijloacelor şi procedeelor prin care statul acţionează asupra relaţiilor sociale:

- metoda imperativă – obligatorie,

- metoda dispozitivă – la dispoziţie.

Dreptul constituţional foloseşte ambele metode.

Izvoarele:

- izvor în sens material – totalitatea condiţiilor care au adus la apariţia ramurii de drept respective (condiţii economice, sociale, politice);

- izvor în sens formal – forma sub care apare dreptul (acte, legi subordonate legii, hotărîri de guvern, ordonanţe).

Izvoarele dreptului constituţional sunt:

1. Constituţia Republicii Moldova.

2. Actele normative ale autorităţilor publice cu privire la obiectul dreptului constituţional.

3. Tratatele internaţionale.

Sistemul autorităţilor publice al RM:

1. Parlamentul

2. Preşedintele

3. Guvernul

4. Ministerele (MAI, MAE, ministerul finanţelor şi altele)

5. Departamentele, inspectoratele şi serviciile

6. Autorităţile administraţiei publice locale:

- primarul,

- consiliul local,

- preşedintele raionului,

- consiliul raional,

- pretorul.

Ca autorităţi publice cu funcţii specifice în domeniul apărării drepturilor omului sunt instanţele de judecată: judecătorii, curţile de apel, curtea supremă de justiţie.

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului.

Conform constituţiei RM cetăţeanul are următoarele drepturi:

- Drepturi civile, care sunt nemijlocit legate de apărarea valorilor personale ale omului: viaţa, cinstea, demnitatea, sănătatea.