Maltratarea Vârstnicilor

O formă aparte de violenţă în cadrul familiei o constituie cea îndreptată contra vârstnicilor, constând în neglijarea, abuzul sau maltratarea din partea propriilor copii ori rude apropiate. "Ideea că cineva va escroca sau va jefui o persoană în etate este tulburătoare; dar aceea că un membru al familiei îşi va maltrata fizic un părinte în vârstă este de neconceput".

Estimările făcute, de exemplu, în S.U.A., care se confruntă cu o rată extrem de ridicată a violenţei (intra)familiale, arată că, în fiecare an, din 25 de bătrâni un bătrân cade victima violenţelor exercitate de către membrii familiei, ceea ce înseamnă, în total, aproximativ un milion de bătrâni abuzaţi anual.

Numărul de maltratări ale persoanelor vârstnice este aproape la fel de mare ca şi cel al maltratărilor copiilor, dar nu toate cazurile ajung la cunoştinţa publicului sau a autorităţilor. Abuzul sau violenţa contra bătrânilor este, adeseori, parte componentă a unui model cultural perpetuat de la o generaţie la alta. Cel mai adesea, abuzul contra copiilor sau împotriva soţiei, manifestat, mai cu seamă, în familiile defavorizate din punct de vedere economic, poate conduce şi la abuz contra vârstnicilor. Acest abuz se situează, de fapt, în prelungirea celorlalte forme de abuz (intra)familial.

Reacţiile de agresivitate contra bătrânilor cuprind o multitudine de forme, de la neglijarea trebuinţelor lor materiale şi spirituale, la administrarea unor calmante sau alcool pentru a-i face mai uşor de manevrat (adeseori, pentru semnarea unor acte avantajoase pentru "susţinătorii" legali) şi până la violenţa fizică propriu-zisă. Asemenea forme de abuz sunt extrem de dificil de estimat sau de prevenit, deoarece sunt ascunse, în majoritatea cazurilor, opiniei publice şi asistenţei sociale de specialitate.

4.1. Formele cele mai răspândite de violenţă contra. vârstnicilor din familie

Luând în considerare diferitele abuzuri şi acte de agresiune contra vârstnicilor din familie, au clasificat violenţa împotriva acestora astfel:

(a) neglijare pasivă - constând în ignorarea, pur şi simplu, a vârstnicilor de către proprii copii, fără a le acorda nici cel mai mic ajutor material sau sprijin afectiv, fără a-i vizita sau a se interesa de ei, în cazul în care locuinţele părinţilor sunt separate de acelea ale părinţilor;

(b) abuz verbal sau emoţional - constând în insulte, jigniri, supunerea la umilinţe, tratarea lor ca fiinţe infantile, care nu au nici un drept la demnitate personală;

(c) neglijare activă - implicând izolarea deliberată a vârstnicilor, refuzul premeditat de a le mai da alimentele sau medicamentele necesare, internarea lor forţată în aziluri sau case pentru bătrâni;

(d) abuz fizic - constând în maltratarea propriu-zisă, în bătăi şi loviri adeseori, extrem de grave, cu consecinţe fatale chiar.

La rândul lor, Stanley D. Eitzen şi Maxine Baca Zinn (1992, p. 289) clasificau formele de abuz împotriva vârstnicilor în felul următor :

(a) abuz fizic - loviri, pălmuiri, folosirea unor restricţii fizice în domeniul hranei şi asistenţei medicale;

(b) abuz cu caracter psihic - atacuri verbale, ameninţări, folosirea ca mijloace de agresiune a teamei şi izolării;

(c) abuz în ceea ce priveşte medicamentele - stimularea, de către medici şi membrii familiei, a vârstnicilor pentru a lua medicamente cu efecte tranchilizante, în scopul de a-i manipula mai uşor;

(d) abuz material - furtul de bani şi alte bunuri materiale de la vârstnici, dobândirea de bani sau proprietăţi de la aceştia pe căi frauduloase (cel mai frecvent, prin înşelăciune şi abuz de încredere), impunerea forţată a vânzării unor bunuri proprii, obligarea bătrânilor de a-şi schimba testamentul în favoarea agresorilor sau altor rude apropiate etc.;

(e) violarea unor drepturi - forţarea bătrânilor de a se interna într-un aşezământ pentru persoane vârstnice.

Toate aceste forme specifice de abuz contra vârstnicilor nu pot fi uşor investigate, atât datorită caracterului lor "privat", manifestat, de cele mai multe ori, numai în cadrul căminului familial, cât şi datorită conţinutului vag, deschis oricăror interpretări, al noţiunilor menţionate. Astfel, ceea ce pentru un vârstnic reprezintă o insultă sau un tratament umilitor (abuzul verbal sau emoţional'), pentru alţi vârstnici constituie o conduită