Legistică formală

Legistica reprez o disciplinã complexã care are 2 componente :

- legistica realã

- legistica formalã

Legistica la modul general reprez stiinţa eleborãrii legii.

In pb elaborãrii legii existã 2 dimensiuni :

- politicã : este dimeniunea exterioarã pr. de creeare a normei de drept ; este un fel de disciplinã de graniţã ale cãrei coordinate sunt valabile in fcţie de importanţa acordata de lege

- tehnica : referitoare la redactarea normei juridice

Legistica reala face parte din şt. guvernãrii. Guvernarea se desfãşoarã pe 3 mari planuri :

1. primul act al guvernãrii este stabilirea obiectivelor politice ale condiţiilor naţionale.

2. stabilirea soluţiilor normative necesare pt atingerea obiectivelor politice

3. formalizarea mijloacelor, instrumentelor si metodelor de direcţionare a comportamentului uman in vederea atingerii scopurilor pol prin intermediul mij juridice.

Legsitica formala tb privita din mai multe p.d.v. :

1. este o ramura distinct a dreptului

2. este o ştiinţa de sine stãtãtoare => este o disciplina ştiinţifica.

Privitã din primul punct de vedere legistica formalã este o ramurã de drept ; pt a fi in prezenţa unei ramuri de drept tb sã existe un obiect de reglementare, o metodã si anumite principia care sã uneascã reglementãrile.

Obiectul de reglementare al L.F. il constituie metodologia elaborãrii actelor normative iar pe de alta parte regulile procedurii administrative

- L.F. studiazã, se compune din acele norme care reglementeazã metodologia legislative dar şi normele care reglementeazã procedura legislative

- intre cele 2 categorii de norme existã o legaturã organica =>at când vrem sã elaborãm un act adm tb sã cunoaştem atât metodologia de elaborare cât si etapele.

- aceste norme care formezã obiectul legisticii formale nu aparţin unei alte ramuri de dr ci fac parte din ramura L.F.

Metoda pe care o utilizeazã L.F. este o metodã autoritar descriptivã.

- specificul acestei metode rezidã in faptul cã ea descrie drumul pe care urmeazã sa-l parcurgã participanţii la procesul legislativ.

- din aceasta perspectivã chir n.j. elaborate sub tutela acestei metode sunt norme descriptive prin conţinutul lor si sunt norme autoritare prin modul in care se impun participanţilor

- normele L.F. de regulã nu cuprind sancţiuni juridice, dar nu inseamnã cã aceste sancţiuni nu exista

- sancţiunea apare pe parcursul reglementarii normei.

Principii de drept specifice a L.F. :

1. Princ. fundamentãrii ştiinţifice a n.j. – orice n.j. elaboratã tb sã aibã un fundament ştiinţific , tb sã se sprijine pe datele si cercetãrile ştiinţifice.

2. Princ. asigurãrii echilibrului dintre dinamica si statica dr – princ. porneşte de la necesitatea asigurãrii stabilitã dreptului , a legii ; o dinamicã prea mare in domeniul legislativ face ca legea sã devinã inaplicabilã iar una prea generoasã face ca legea sã nu ţina pasul cu realitatea.

3. Princ. corelãrii actelor adm. – acest princ. işi propune sã creeze n.j. care sã nu fie contradictorii unele cu altele ; asamblul n.j. formeazã un sistem ; acesta nu poate fi contradictoriu ; de aceea atunci când se creeazã o n.j. este necesar ca acestea sa fie pe deplin autorizate cu cele din sist. administrativ

4. Princ. accesibilitãţii si economiei de mijloace – dã expresie exigenţelor de tehnica legislativã care conduc la elab. unei construcţii juridice simple si clare pt a se permite nu numai receptarea dar si respectarea lor.