Izvoarele Raportului Juridic Concret

Normele juridice au în vedere numai situaţii ipotetice, ele, în sine, nu generează raporturi juridice, care au întotdeauna un caracter concret.

De aceea, pentru ca să poată apare un raport juridic concret este necesară întrunirea cumulativă a trei elemente: norma juridică, subiectele de drept între care se stabileşte raportul juridic şi existenţa unor împrejurări care să îl genereze (de regulă precizate în ipoteza normei).

Izvoarele raportului juridic sunt împrejurările de care legea leagă naşterea unui raport juridic concret, adică:

-evenimentele = acele procese din natură sau împrejurări care se produc independent de voinţa oamenilor, dar de care legea leagă anumite efecte juridice (adică naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic); de ex. calamităţile naturale (forţa majoră): seism, inundaţii, trăznet etc., naşterea sau decesul unei persoane fizice etc.-

-acţiunile (umane) = împrejurările care depind de voinţa oamenilor.

Acţiunile se clasifică în funcţie de sistemul de legi care reglementează la un moment societatea, astfel:

-acţiuni licite = sunt săvârşite cu respectarea legii,

-acţiunile ilicite = sunt săvârşite cu încălcarea legii.

După caracterul lor voliţional acţiunile sunt:

I. fapte juridice = acţiunile săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice (adică naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic);

II. acte juridice = acţiunile săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice;

I. FAPTELE JURIDICE

Faptele juridice, deşi se produc ca urmare a voinţei omului, totuşi acestea nu sunt săvârşite cu intenţia producerii efectelor juridice (de a naşte, modifica, sau stinge un raport juridic). De ex. cineva uitând apa deschisă îşi inundă vecinii al căror apartament se află sub apartamentul celui vinovat.

I. 1. Faptele juridice LICITE

Sunt acele fapte juridice prin producerea cărora nu sunt încălcate dispoziţiile legale în vigoare.

În categoria faptelor juridice licite intră: (a) gestiunea de afaceri; (b) plata lucrului nedatorat; (c) îmbogăţirea fără justă cauză.

a) Gestiunea de afaceri (reglementată de dispoziţiile art.987-991 C.civ.)

- faptul licit unilateral, ce constă într-o operaţiune săvârşită din proprie iniţiativă de o persoană (denumită gerant )în favoarea sau interesul altei persoane (denumită gerat), fără ca între cei doi să existe vreo înţelegere anterioară (împuternicire sau orice altă legătură contractuală).

Gerantul poate să încheie acele acte juridice, sau să săvârşească acele fapte materiale care au caracter patrimonial.

-acte juridice de gerare sunt, în principiu, acte de conservare şi administrare, de ex.: plata unei datorii a geratului, întreruperea unei prescripţii a creanţei geratului, actul încheiat cu un terţ pentru efectuarea unor reparaţii etc. Dar pot fi şi acte de dispoziţie, care prin raportare la întregul patrimoniu al geratului dobândesc caracterul unor acte de conservare sau administrare – de ex. vânzarea unor mărfuri perisabile, supuse stricăciunii etc.;

-fapte materiale, de ex.: descărcarea unor mărfuri, stingerea unui incendiu etc.

Pentru a fi o gestiune de afaceri, faptul licit trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

1. gerantul trebuie să acţioneze din propria sa iniţiativă, fără ştirea geratului (dacă geratul cunoaşte şi, prin urmare, este de acord cu intervenţia gerantului înseamnă că există un contract de mandat tacit);

2. gerantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a gera interesele altei persoane (dacă gerantul face reparaţii la un bun pe care îl crede al său, nu suntem în prezenţa gestiunii de afaceri);

3. gestiunea (operaţiunea) gerantului să fie utilă geratului, adică să aibă ca finalitate evitarea pierderii sau diminuării unei valori patrimoniale, sporirea valorii unui bun al acestuia din urmă.

Deşi este un fapt juridic unilateral, gestiunea de afaceri generează o serie de obligaţii reciproce în sarcina celor două părţi implicate:

- Gerantul are următoarele obligaţii:

- de a continua gestiunea începută până la data la care geratul va fi în măsură şi va avea mijloacele necesare să se ocupe personal de interesele sale;

- de a desfăşura gestiunea cu diligenţa (grija, priceperea) unui bun proprietar (adică gerantul trebuie să dea dovadă de toate calităţile unui om prudent şi competent).

- Geratul are următoarele obligaţii:

- de a restitui gerantului toate cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut în cursul gestiunii;

- de a executa toate obligaţiile contractate de gerant în numele său (în numele geratului) , în interesul gestiunii, în măsura în care nu au fost încă executate (cum ar fi plata preţului unor materiale, plata manoperei, în vederea executării unei reparaţii etc.)

b) Plata nedatorată (reglementată de dispoziţiile art 992-997 şi art.1092 C.civ.)

- faptul juridic licit care constă în executarea voluntară de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.

Orice plată presupune o datorie pre-existentă. Dacă această datorie nu există, plata trebuie să fie restituită celui care a făcut-o, întrucât este fără cauză, fără temei (adică nedatorată). Dacă restituirea nu se face de bună voie de către cel care a primit plata nedatorată, cealaltă persoană poate recurge la o acţiune în justiţie prin care se cere restituirea ei, denumită acţiune în repetiţiune.

Plata nedatorată dă naştere unui raport obligaţional între cel care a făcut plata – creditorul obligaţiei de restituire a plăţii (denumit solvens) şi cel care a primit plata – debitor al obligaţiei de restituire (denumit accipiens).