Desprinsi din marele neam al tracilor, geto-dacii s-au afirmat ca popor de sine
statator in prima jumatate a mileniului I i.e.n Despre vechimea romanilor, Nicolae Iorga
afirma ca au o istorie de patru ori milenara. Savantul roman avea in vedere obarsia romanilor
din etnicul dacic romanizat, precum si faptul ca geto-dacii erau la randul lor descendenti si
contemporani cu tracii.
Este bine stiut ca marele neam al tracilor a constituit o realitate etno-culturala in
mileniul al III-lea i.e.n Aceasta civilizatie, corespunzatoare in plan material cu faimoasa
cultura a bronzului, cuprindea spatiul dintre Carpatii Padurosi si Podisul Boemiei (in
nord-vest), pana la varsarea Bugului in Marea Neagra in est, si de la Marea Egee in sud pana
la izvoarele Nistrului - in nord. Despre traci, istoricul Herodot a lasat marturia potrivit careia,
neamul tracilor era cel mai numeros dupa inzi. Tracii alcatuiau, in mileniul II i.e.n., un popor
cu o cultura si civilizatie distincte: limba proprie si teritoriu stabil, ocupand in istoria antica un
loc de necontestat.
Din acest mare neam al tracilor s-a desprins, incepand cu anul 1000 i.e.n., ramura de
nord a acestora, intrand in istorie cu numele de geti la inceput (cum ii numeau grecii), apoi si
de daci (cum le-au zis romanii). Istoria ii consemneaza pe geto-daci, incepand cu secolele
VIII-VII i.e.n., avand ca ,,granita" de sud povarnisul nordic al muntilor Haemus (Balcani),
restul granitelor din vest, nord si est ramanand aceleasi, mentionate mai sus, la traci.
Viata economica si politica a geto-dacilor era temeinic conturata in prima jumatate a
mileniului I i.e.n., cand in spatiul dacic au aparut colonistii greci. Stabilirea comerciantilor
greci, incepand cu sfarsitul secolului al VIII-lea - inceputul celui de-al VII-lea i.e.n., in
teritoriul dacic s-a facut cu consimtamantul localnicilor in scopul de a-si extinde sfera lor
comerciala. Noii veniti au gasit aici o buna piata de desfacere a produselor lor scumpe
(ceramica, ulei de masline, arme, panzeturi etc), ceea ce pune in evidenta potentialul
economic si rafinamentul clasei ,,nobiliare" dacice si al armatei. Totodata, si dacii ofereau
spre schimb (cumparare) produse la fel de importante (grau, animale, miere de albine, ceara,
sare etc).
Pasul 2. Izvoarele si sursele istoriografice care ii amintesc pe geti si daci
Activitatea economica intensa era insotita de una politica si de stat pe masura. O
prima mentiune scrisa si cunoscuta de posteritate este insemnarea lui Herodot din anul 514
i.e.n. Istoricul grec constata existenta unei armate getice care s-a opus cu ,,armele"
invadatorului persan. ,,Popoarele de la sud de Haemus s-au supus fara lupta - scrie Herodot-,
numai getii s-au opus cu armele", acestia din urma fiind infranti ,,chiar daca erau ei cei mai
viteji si mai drepti dintre traci". Remarcam in acest caz organizarea politica si militara a
getilor, dar si modul lor de a fi: drepti (judecau cu dreptate) si viteji. Istoriografia romaneasca
sustine ca ,,in perioada ce incepe in secolul al VI-lea i.e.n. - ultima etapa din procesul de
destramare a comunitatilor gentilice, geto-dacii traiau organizati in triburi intre care existau
legaturi stranse ce mergeau uneori pana la constituirea unor uniuni politice".
9
Pana la anul 335 i.e.n. stirile scrise despre geto-daci sunt mai sarace, nu insa si cele
arheologice care ofera date foarte bogate. Scriitorii antici Arrian si Strabon, descriu expeditia
lui Alexandru Macedon la nord de Dunare, in anul 335 i.e.n., unde au constatat existenta unei
formatiuni politice dacice, care dispunea de armata (circa 10 000 de soldati-pedestri si 4000
de calareti). Ostasii regelui macedonean au pradat asezarea intarita din care se retrasesera
dacii. De retinut deci, existenta unei organizatii statale de dimensiuni apreciabile, al carei
teritoriu era sigur la nord de Dunare, insa nelocalizat cu exactitate. Includem aici si anul 339
i.e.n., cand regele scit Ateas, a intampinat o puternica rezistenta din partea unui rege cu
armata sa, de pe malurile Dunarii.Trogus Pompeius aminteste despre Histrianorum, dedus de
specialisti ca rege al dacilor istrieni (de la Istru, cum se numea Dunarea atunci).
Istoricii Diodor din Sicilia, Polyainos, precum si geograful Pausanis au scris pe larg
despre agresiunea regelui macedonean Lysimachos asupra regatului dacic condus de
Dromichaites. Conflictul militar, derulat cu aproximatie intre anii 300-292 i.e.n. s-a soldat cu
victoria categorica a getilor, asupra armatei traco-macedonene. Deci, retinem existenta unei
alte formatiuni politice getice condusa de o capetenie fata de care nu trebuie sa avem retinere
in a-l considera rege pe acel victorios Dromichaites.
in jurul anului 200 i.e.n. o alta capetenie dacica apare in conflictul cu bastarnii in
zona Moldovei, conflict descris de istoricul Iustinus. Pompeius Trogus scrie despre cresterea
puterii politice a dacilor in vremea lui Rubobostes (premergator statului dac centralizat), ce
domnea intr-o regiune din Transilvania. Exemplele sunt numeroase, mai ales cele arheologice,
la fel de doveditoare ca si cele scrise, privind organizarea politica a geto-dacilor in secolele de
dinaintea constituirii statului dac centralizat condus de Burebista.
in secolele IV-II i.e.n. geto-dacii erau o etnie sedentara (care nu a cunoscut migratia)
numeroasa, raspandita, dupa cum dovedesc marturiile arheologice, proportional pe intreg
teritoriul dacic. Ei au cunoscut o dezvoltare economica remarcabila, practicand agricultura,
cunoscand arta constructiilor si a prelucrarii fierului. Geto-dacii erau temeinic organizati din
punct de vedere militar, erau uniti printr-o religie puternica si nazuiau spre suprematie politica
in regiune.
in secolul al IV-lea i.e.n. existau deja puternice formatiuni militare, precum si
numeroase cetati de aparare sub conducerea unor regi zonali. Corespunzator dezvoltarii
economice si social-religioase geto-dacii se aflau spre sfarsitul mileniului I i.e.n., in stadiul
uniunilor de triburi bazate pe democratia militara. in secolele III-II i.e.n., autoritatea regilor a
crescut necontenit dar si ideea de unificare a luat amploare, fapt care se va concretiza la
inceputul secolului I din ultimul mileniu dinainte de Era Crestina (era noastra).
Lectia 2 Norme de drept premergatoare statului dac centralizat
Pasul 1. Aspecte generale
Paralel cu inchegarea unor formatiuni politice timpurii, cand rolul comunitatii era
inca puternic, relatiile sociale la geto-daci erau reglementate prin norme de conduita,
respectate de buna voie de catre intreaga comunitate. Dreptatea o facea comunitatea, nu
,,instanta". Treptat, pe masura maturizarii societatii dacice, au aparut norme noi, impuse, care
se impleteau cu cele vechi.
Odata cu destramarea spiritului de obste gentilica si aparitia proprietatii private,
societatea s-a structurat pe clase: clasa avuta, clasa mai putin avuta si saracimea. Acest fapt va
50. Costica Voicu, Istoria statului si dreptului romanesc, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2006
51. Ioan Apostu, Nicolae Ionescu, Prelegeri de istoria dreptului romanesc,Editura
Nitnelav,GalaNi, 2003
52. Constantin Closca, Gabriel Asandului, Istoria Dreeptului Romanesc, Editura
FundaNiei Academice Danubius, GalaNi 2002
53. L.P.Marcu, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
54. Emil Cernea, Emil MolcuN, Istoria statului si dreptului romanesc, Editura
Samsa, Bucuresti, 1996
55. Dumitru Firoiu, Istoria dreptului si statului romanesc, Editura FundaNiei
Chemarea, Iasi, 1996
56. Vladimir Hanga, Istoria dreptului romanesc, Editura FundaNiei Chemarea, Iasi,
1993
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.