Dreptul transporturilor

CURS 1

Bibliografie:

1. Andreea-Teodora Stănescu, Dreptul transporturilor. Contracte specifice activității de transport, ed. a 2-a, Hamangiu, București, 2017;

2. Gh. Piperea, Dreptul transporturilor, ed. a 3-a, C.H. Beck, București, 2013;

3. A. Cotuțiu, Contractul de transport, Editura C.H. Beck, București, 2015;

4. Fr. Collart Dutilleul, Ph. Delebecque, Contrats civils et commerciaux, 9e éd., Dalloz, Paris, 2011, - 761-775 (Contrats de transport).

I. ASPECTE INTRODUCTIVE

Noțiunea de transport. Dreptul transporturilor

Transportul presupune o deplasare în spațiu, de persoane sau bunuri, cu un mijloc de transport adecvat, pe o anumită cale de transport.

Transporturile sunt activități intens reglementate, supuse autorizării și controlului unor autorități și organisme specializate, într-un cadru instituțional intern și internațional.

Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul reglementărilor referitoare la activitatea profesională desfășurată de transportatori, cu vehicule corespunzătoare, pentru a deplasa persoane și bunuri, în condițiile stabilite pe cale contractuală de către părți și în conformitate cu dispozițiile legale.

Sistemul național de transport este ansamblul de elemente care asigură realizarea unor obiective cu caracter strategic și care, ca urmare a acestui fapt, fac obiectul unor reglementări prin norme imperative de interes public.

Componentele sistemului național de transport sunt:

a) infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval și aerian (căile de comunicație);

b) mijloacele de transport;

c) operatorii de transport și ai activităților conexe transporturilor;

d) sistemele de management al traficului și sistemele de poziționare și navigație.

Bunurile care alcătuiesc infrastructura deschisă accesului public se află în domeniul public (art. 17 alin. 1 O.G. nr. 19/1997), având regimul juridic specific bunurilor proprietate publică.

Fiecare tip de transport presupune o infrastructură proprie, mijloace de transport, operatori de transport și activități conexe acestora diferite.

Clasificarea transporturilor

a) În funcție de obiectul său, transportul poate fi de persoane sau de bunuri, cu mențiunea că, în cadrul activității economice transport, transportul de persoane are o pondere mult redusă față de transportul de bunuri.

b) În funcție de calea sau mijlocul de transport, suntem în prezența transporturilor terestre (rutier ori feroviar), pe apă (maritime, fluviale, pe râuri și lacuri navigabile) sau aeriene. Fiecare tip de transport presupune o infrastructură de transport proprie, mijloace de transport specifice, operatori de transport specializați și activități conexe uneori particulare, ceea ce atrage necesitatea unei reglementări speciale pentru fiecare.

Tot aici trebuie menționat transportul multimodal sau combinat, care se realizează pe o porțiune a itinerariului cu un mijloc de transport, iar pe celelalte porțiuni, cu alte mijloace de transport.

Transportul intermodal presupune ca marfa să fie încărcată pe un mijloc de transport (de pildă, un camion), care este transportat cu un alt mijloc de transport (cu o nava maritimă, de exemplu).

c) După itinerariul parcurs, transporturile pot fi interne sau internaționale, după cum vehiculul care transportă bunurile sau persoanele traversează sau nu frontiera statului pentru a intra pe teritoriul altui stat.

Transporturile internaționale sunt guvernate, așa cum vom vedea, de o serie de convenții internaționale, pentru fiecare tip de transport clasificat în funcție de obiect și mijloc de transport.

d) În funcție de interesul servit, în dreptul intern transporturile sunt clasificate în transporturi în interes public (transporturi publice) și transporturi în interes propriu sau privat.

Transporturile publice sunt cele executate de persoane fizice și juridice, care își oferă serviciile în condiții de acces nediscriminatoriu pentru terți, în temeiul unui contract de transport cu titlu oneros.

Transporturile în interes propriu se execută fără perceperea vreunui tarif (sau a echivalentului acestuia în bunuri și servicii) și se subclasifică în:

- transporturi în interes personal - transporturile executate de persoane fizice în vederea deplasării de bunuri sau persoane;

- transporturi în folos propriu - 1. sunt organizate de persoane fizice sau juridice pentru activitățile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le dețin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere ori leasing; 2 ele trebuie să fie accesoriul unei alte activități economice executate de persoana care îl organizează; 3. bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori rezultatul activității sale.

d) În funcție de periodicitatea deplasării, distingem între:

- transporturi cu periodicitate regulată (transportul aerian și maritim sau naval cu nave de linie, transportul feroviar de persoane) etc.;

- transporturi ocazionale (charter) desfășurate de regulă pe itinerarii și în condiții negociate de părți pentru fiecare transport în parte (transportul unor cantități mari de mărfuri, de regulă pe distanțe lungi).

Notiuni fundamentale si introductive asupra Dreptul Tranportului.