Dreptul Transporturilor

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

Capitolul I. NOŢIUNEA DREPTULUI TRANSPORTURILOR.6
Secţiunea I. Semnificaţia noţiunii.6
1.1. Trăsături definitorii.6
1.2. Conţinutul dreptului transporturilor.6
1.3. Conexiuni cu alte ramuri de drept.7
Secţiunea II. Clasificarea transporturilor.9
Secţiunea III. Cadrul legal general de organizare a transporturilor. Proprietatea în acest domeniu.11
3.1. Cadrul legal general de organizare a transporturilor.11
3.2. Proprietatea în acest domeniu.13
CAPITOLUL II. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT.16
Secţiunea I. Condiţii de fond.16
Secţiunea II. Condiţii de formă.17
2.1. Diversificarea documentului de transport.20
2.2. Documentele de transport nominative, la ordin sau la
purtător.21
2.3. Cuprinsul documentului de transport.25
2.3.1. Clauze obligatorii ale documentului de transport de
mărfuri.25
2.3.2. Clauze facultative ale documentului de transport de
mărfuri.31
2.3.3. Consecinţele omisiunii unor menţiuni ale documentului de transport.31
2.4. Funcţiile juridice ale documentului de transport.32
2.4.1. Enumerare.32
2.4.2. Funcţia probatorie a documentului de transport.33
2.4.3. Funcţia călăuzitoare a documentului de transport.34
2.4.4. Funcţia de legitimare a documentului de transport.35
2.5. Momentul întocmirii documentului de transport.36
CAPITOLUL III. OBLIGAŢIILE IZVORATE DIN CONTRACTUL DE TRANSPORT.37
Secţiunea I. Caracteristici generale.37
1.1. Diversificarea obligaţiilor.37
1.2. Divizarea materiei.37
Secţiunea II. Obligaţiile părţilor la punctul de pornire.38
2.1. Ob1igaţiile expeditorului.38
2.1.1. Enumerare.38
2.1.2. Alegerea mijlocului de transport.38
2.1.3. Predarea mărfii în vederea transportului.39
2.1.4. Încărcarea mărfii în mijlocul de transport.40
2.1.5. Colaborarea expeditorului la întocmirea documentului de transport.42
2.1.6. Plata preţului transportului.44
2.2. Obligaţiile cărăuşului.46
2.2.1. Enumerare.46
2.2.2. Acceptarea cererii de transport.46
2.2.3. Procurarea unui mijloc de transport corespunzător.46
2.2.4. Luarea în primire a mărfii de către cărăuş.47
2.2.5. Încărcarea mărfii în mijlocul de transport.51
2.2.6. Eliberarea documentului de transport.53
Secţiunea III. Obligaţiile părţilor în cursul deplasării mărfii.54
3.1. Caracteristici generale.54
3.1.1. Diversificarea condiţiilor de transport.54
3.1.2. Divizarea materiei.54
3.2. Transporturi efectuate în condiţiile iniţial convenite.54
3.2.1. Obligaţiile expeditorului.54
3.2.2. Obligaţiile cărăuşului.56
3.3. Transporturi modificate prin voinţa expeditorului.62
3.3.1. Particularităţi.62
3.3.2.Opţiuni ale contra-ordinului dat de expeditor.63
3.3.3. Condiţii de formă şi de fond ale contra-ordinului.64
3.3.4. Obligativitatea executării contra-ordinului.65
3.3.5. Transmiterea dreptului de a da contra-ordine.66
3.4. Transporturi deficitare.67
3.4.1. Cauze de perturbare a transporturilor.67
3.4.2. Dreptul expeditorului de a fi încunoştiinţat despre perturbarea transportului.67
3.4.3. Dreptul expeditorului de a decide soarta transportului deficitar.68
3.4.4. Suportarea riscurilor contractua1e în transporturile
deficitare.69
3.4.5. Obligaţia expeditorului de a restitui documentele de transport întocmite ca titluri comerciale negociabile.71
Secţiunea IV. Obligaţiile părţilor la destinaţie.72
4.1. Obligaţiile cărăuşului.72
4.1.1. Enumerare.72
4.1.2. Identificarea destinatarului şi avizarea acestuia despre sosirea transportului.72
4.1.3.Locul şi data eliberării transportului la destinaţie.75
4.2. Obligaţiile destinatarului.80
4.2.1. Enumerare.80
4.2.2. Luarea în primire a mărfii transportate.80
4.2.3. Momentul eliberării transportului.83
4.2.4. Plata sumelor restante datorate cărăuşului.85
CAPITOLIJI. IV. REGIMUL JURIDIC AL MĂRFII TRANSPORTATE.89
Secţiunea I. Componentele regimului juridic al mărfii
transportate.89
1.1. Enumerare.89
1.2. Diviziune.89
Secţiunea II. Detenţiunea exercitată de cărăuş asupra mărfii transportate.90
2.1. Natura juridică a puterii exercitate de cărăuş asupra mărfii. Durata detenţiunii exercitate de cărăuş asupra mărfii.90
2.2. Ocrotirea detenţiunii exercitate de cărăuş asupra mărfii.94
Secţiunea III. Transmiterea proprietăţii şi riscurilor asupra mărfii aflate în curs de transport.95
3.1. Reglementări legale.95
3.2. Clauze contractuale.97
3.3. Reglementări ale uzanţelor comerciale unificate referitoare la transferul riscurilor.101
Secţiunea IV. Dreptul de retenţie al cărăuşului.103
4.1. Modalităţi de garantare a creanţei cărăuşului privitoare la plata transportului.103
4.2. Dreptul de retenţie.104
4.3. Privilegiul cărăuşului asupra mărfii transportate.119
Secţiunea V. Sechestrarea mărfurilor aflate în curs de
Transport.139
5.1. Justificarea unor măsuri asiguratorii în favoarea creditorilor în cursul transportului.139
5.2. Sechestrul asigurator.141

Extras din curs:

CAPITOLUL I. NOŢIUNEA DREPTULUI

TRANSPORTURILOR

Secţiunea I. Semnificaţia noţiunii

1.1. Trăsături definitorii

Dreptul transporturilor este ansamblul de reglementări

privitoare la activitatea profesională organizată de cărăuşi, cu vehicule corespunzătoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale şi în condiţii legale, persoane şi/sau bunuri.

Procedând la analiza acestei definiţii, spre a-i disocia componentele, observăm în primul rând că se referă la anumite subiecte de drept, care sunt pe de o parte transportatorii, denumiţi de asemenea cărăuşi sau operatori, iar pe de altă parte clienţii (beneficiarii), fie călători persoane fizice, fie expeditori şi destinatari de mărfuri (de cele mai multe ori societăţi comerciale). Sub un alt aspect, orice transport constă, în esenţă, într-o prestare de servicii specifice, executate în scopul de a deplasa de la punctul de pornire la locul de sosire pasageri sau anumite bunuri, cu vehicule corespunzătoare, în condiţii de siguranţă deplină. Activitatea astfel desfăşurată are caracter comercial, fiind organizată pentru realizarea de profit.

Fiecare dintre componentele evocate ale noţiunii de transport urmează să fie precizate pe parcurs, deopotrivă cu cadrul legal al materiei.

1.2. Conţinutul dreptului transporturilor.

Reglementările aplicabile deplasării de persoane sau de bunuri alcătuiesc un ansamblu structurat în mod coerent, care comportă totodată specializări determinate de particularitatea fiecărei ramuri de transporturi.

În acest tablou global poate fi disociată, cu titlu preliminar, o parte generală, cu caracter introductiv, care interesează orice gen de transporturi, fie terestre, fie pe apă sau aeriene. Prezintă astfel conexiuni cu fiecare sector de activitate menţionat configurarea, cel puţin în linii sumare, a cadrului legal şi instituţional al materiei. În acelaşi context se situează identificarea trăsăturilor definitorii ale transporturilor, delimitarea domeniului lor ratione personae şi ratione materiae, precum şi clasificările corespunzătoare. Incidenţe de ordin general revin totodată contractului de transport, care se înfăţişează ca mecanism juridic de bază, folosit în mod necesar în orice tip de deplasări, fie de persoane, fie de bunuri. Un rol similar prin generalitate îl îndeplineşte, în transportul de mărfuri, contractul de expediţie a încărcăturii.

Aceste noţiuni prealabile înlesnesc studiul ulterior, diferenţiat, al particularităţilor diverselor modalităţi de transporturi, alcătuind partea specială a cursului. Abordarea în contextul arătat are ca obiect, fireşte, latura juridică a transporturilor feroviare, rutiere, maritime, fluviale, aeriene şi combinate. Fiecare dintre ele comportă în plus o multitudine de nome tehnice, destinate să asigure calificarea profesională a cărăuşului, parametrii de performanţă ai vehiculelor, securitatea călătorilor sau mărfurilor, ocrotirea mediului înconjurător. Deşi atare reglementări prezintă o importanţă de netăgăduit, nu pot fi reţinute (altfel decât enunţiativ) spre a fi examinate distinct, deoarece exced sferei de preocupări ale unei discipline de drept. Selecţia se impune, cu alte cuvinte, în sensul limitării stricte la aspectele şi consecinţele de natură juridică ale activităţii de transport.

În contextul arătat, mai este de reţinut că partea specială a cursului include o dublă perspectivă, atât cea de drept intern, cât şi cea internaţională. Bifurcarea se explică de la sine, ţinând seama de realităţi, din moment ce în zilele noastre transporturile, în orice domeniu, se efectuează nu numai între graniţele ţării, ci deopotrivă la scară continentală sau mondială. Deplasarea transfrontalieră implică, îndeosebi pentru mărfuri, operaţiuni specifice de ordin vamal; prin natura lor acestea depăşesc şi ele cadrul uzual al dreptului transporturilor, astfel că vor fi pe cât posibil omise.

1.3. Conexiuni cu alte ramuri de drept.

Autonomizarea Dreptului transporturilor îl situează pe un loc de sine stătător în cadrul ramurilor juridice, fără însă a-l izola. Subzistă, într-adevăr, numeroase corelări cu disciplinele înrudite prin conţinut.

Dreptul transporturilor, analizându-se ca o materie specială, se întregeşte în mod firesc, în lipsă de norme proprii, cu dreptul comun, care îi complineşte eventualele lacune.

o atare funcţie o îndeplineşte, în principal, Dreptul comercial. Însăşi calificarea întreprinderii de transporturi ca act obiectiv de comerţ provine din art. 3 alin. 13 C. Com. În general, Dreptul comercial constituie izvorul de drept comun al contractului de transport şi al regimului obligaţiilor născute în sarcina părţilor din activitatea de deplasare a persoanelor sau a mărfurilor (fără a epuiza astfel incidenţele care îi revin).

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Dreptul Transporturilor.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
147 pagini
Imagini extrase:
147 imagini
Nr cuvinte:
49 472 cuvinte
Nr caractere:
254 352 caractere
Marime:
141.10KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Drept
Predat:
la facultate
Materie:
Drept
Sus!