Dreptul consumatorului

Cuprins

Consumatorul şi protecţia sa în economia de piaţă

Drepturile fundamentale ale consumatorilor şi apărarea lor

Componentele sistemului de protecţie al consumatorilor

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe asupra izvoarelor

dreptului consumatorului.

Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei

şi înţelegerea semnificaţiei acestora.

= 3 ore

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. Consumatorul şi protecţia sa în economia de piaţă

Economia de piaţă este o modalitate evoluată, complexă şi eficientă prin carese realizează cooperarea dintre partenerii economiei; este un sistem economic acărui organizare şi funcţionare se bazează pe proprietatea privată şi se realizeazăprin mecanismele pieţei, într-un

cadru reglementat legislativ.O condiţie „sine qua non“pentru buna funcţionare a economiei de piaţă oreprezintă orientarea întregii producţii de bunuri şi servicii către satisfacerea în celmai înalt grad şi în mod eficient a necesităţilor oamenilor şi ale societăţii înansamblul său.

Deşi proclamă acest crez fundamental care consfinţeşte poziţia de suveran aconsumatorului, există numeroase motive pentru care în economia de piaţă aparenecesitatea protecţiei consumatorului, ca parte componentă a protecţiei sociale dinorice ţară.În condiţiile economiei de piaţă reale constatăm multe deficienţe ale mecanismului ce pot afecta interesele consumatorilor conducând la diminuarea suveranităţii sale.

Acestea sunt determinate de faptul că nu mai există o libertate de alegere aconsumatorilor care sunt supuşi constrângerilor generate de producţia de masă, declauzele contractelor standardizate şi de unele manifestări monopoliste. Totodată,probleme ridică şi transparenţa pieţei care nu este întotdeauna o realitate câtăvreme ceea ce domină piaţa din acest punct de vedere este publicitatea al căreiscop îl constituie promovarea vânzărilor, creştere volumului acestora şi nufurnizarea de informaţii. În acelaşi timp, deficienţe serioase întâlnim şi în ceea cepriveşte securitatea produselor ori accesul la justiţie şi respectarea intereselorconsumatorilor în raport cu agenţii economici.

Consumul şi consumatorul. Relaţiile consumatorilor cu producţia şi comerţul

În calitatea sa de purtător al cererii, consumatorul joacă un rol esenţial în cadrul mecanismului de piaţă. El constituie, în acelaşi timp, elementul de referinţă al tuturor activităţilor pe care agenţii economici le desfăşoară fie în calitate de

producători, distribuitori sau prestatori de servicii.Consumul reprezintă un moment autonom, particular al reproducţiei şi al vieţii sociale în general.El desemnează „procesul obiectiv prin care, pe baza rezultatelor economice absolute, societatea în ansamblul său, unităţile economice, instituţiile sociale şi fiecare cetăţean în parte îşi satisface nevoile“. Totodată, consumul este elementul primordial al activităţii economice, acesta fiind cel care declanşează şi stimulează activitatea economică, îndeplinind şi o funcţie de reglare permanentă cantitativă şi calitativă a producţiei. Ca practică şi experienţă socială, apariţia consumului ţine de existenţa vieţii omului. Pentru a putea trăi, oamenii trebuie să

consume, iar pentru a consuma este necesar să producă. Prin urmare, perpetuarea vieţii umane determină, în mod obiectiv, permanenţa consumului şi implicit a producţiei.În legătură cu finalitatea consumului, teoria economică uzează consistent noţiuni precum: nevoie, dorinţă, aspiraţie, utilitate etc.Conceptualizarea şi utilizarea noţiunilor de consum şi consumator ţin de începutul economiei politice clasice (W. Petty, Adam Smith, David Ricardo),când s-a precizat locul şi rolul lor în procesul reproducţiei.Astfel, reprezentanţii economiei clasice au creat mitul consumatorului suveran, al individului care, neîngrădit de contrângeri exterioare, îşi alege, pe baza unor calcule, acea structură de consum care să-i aducă maximum de bunăstare. Totodată, consumul şi consumatorul erau privite ca puncte terminus.Peste circa un secol, neoclasicii (L. Walras, C. Menger) au pus bazele teoriei consumatorului raţional. Pentru adepţii acestei teorii, consumatorul este un agent final care, cu venitul câştigat şi în limitele acestuia, caută să cumpere de pe piaţă un anumit număr de bunuri şi servicii în intenţia de a-şi satisface propriile nevoi şi dorinţe. Pentru „antieconomişti“(J. Attali, M. Guillaume) abordarea neoclasică a consumului şi consumatorului este doar pură teorie. Acum, consumul şi consumatorii sunt considerate produse ale culturii şi civilizaţiei, ale istoriei societăţii, motiv pentru care nevoile nu pot fi considerate, atemporal,independente de organizarea economică şi socială. În acelaşi timp, neoclasicii sunt acuzaţi că se adresează doar nevoilor fiziologice, excluzând din analiză alte funcţii importante ale consumului care vizează statutul social.