Drept român

Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor juridice instituite sau sanctionate de statul roman si e un sistem extrem de vast, format din numeroase ramuri si institutii juridice. A trait o viata milenara, caci s-a nascut in epoca fondarii Romei si s-a aplicat pana la moartea imparatului Justinian.

La origine romanii, cat si alte popoare ale antichitatii, au confundat dreptul cu morala si cu religia, dar ei au depasit aceasta confuzie si au realizat o distinctie clara intre normele dreptului, normele religioase si cele de morala

- „Juris prudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia, iusti atque iniusti scientia” – Jurisprudenta este cunoasterea lucrurilor divine si umane, stiinta a ceea ce este drept si nedrept (dreptul se confunda cu religia si cu morala)

- „Juris praecepta sunt haec: honeste vivere alterum non laedere suum cuique tribuere” – Principiile dreptului sunt acestea: a trai in mod onorabil, a nu vătăma pe altul, a da fiecaruia ce este al său (dreptul se confunda cu morala)

- „Jus est ars boni et aequi” – Dreptul este arta binelui si a echitabilului (dreptul se confunda cu morala)

Explicatia mentinerii confuziei dintre drept, religie si morala:

I. Romanii au fost un popor profund conservator, care nu a renuntat niciodata la vechile valori, chiar daca ele erau depasite de noile realitati

II. Romanii au fost un popor pragmatic, aveau un ascutit simţ practic, si de aceea ei au cercetat fenomenul juridic in stransa legatura cu cerintele practicii

III. Neavand preocupari de ordin teoretic, jurisconsultii romani au formulat putine definitii, si acestea imprumutate de la greci (marii maestri ai teoriei, care nu au facut niciodata distinctie intre drept si morala, ci considerau ca dreptul e o componenta a moralei)

Prima scoala de drept roman – s-a format in sec VII, la Ravenna, Italia

– a functionat pana in sec XI

– in sec X, la Pavia, tot in Italia, s-a format o scoala similara

Digestele lui Justinian = o culegere de fragmente din lucrarile jurisconsultilor clasici, lucrari care s-au pierdut, pe cand

Digestele s-au pastrat, au ajuns pana la noi, astfel incat, prin intermediul lor, putem cunoaste,

macar in parte, lucrarile jurisconsultilor clasici

Scoala glosatorilor

- s-a format in in sec XI, in orasul Bologna

- glosatorii au explicat de asa maniera textele juridice romane, incat ele sa poata fi intelese si de profani

- acele explicatii sunt denumite glose (nu urmau a fi aplicate in practica instantelor judecatoresti)

- scoala glosatorilor nu a avut o finalitate practica

- cel mai valoros reprezentant : profesorul Accursius, autorul Marii Glose (cuprinde peste 96000 de glose)

Scoala postglosatorilor

- a fost formata in sec XIV, tot la Bologna, de profesorul Bartolus

- se mai numeste si scoala Bartoliana

- postglosatorii nu au cercetat nemijlocit textele juridice romane, ci au cercetat glosele, cu scopul de a extrage din ele principii juridice care sa fie aplicate in practica instantelor judecatoresti

- a avut o finalitate practica

- principiile postglosatorilor s-au aplicat in toata Europa de Apus, mai cu seama in Germania, care a renuntat la dreptul sau national, care era primitiv, si a preluat principiile formulate de postglosatori, astfel formandu-se in sec XVI un nou sistem de drept: Usus modernus pandectarum / Dreptul modern al pandectelor

Sec XVI, Franta : s-a fondat scoala istorica a dreptului roman de catre André Alciat

- a marcat o inflorire a cercetarilor in domeniul dr roman, pt ca reprezentantii ei au valorificat si informatii din domeniul istoriei, filologiei, filosofiei

- cel mai valoros reprezentant : profesorul Jacques Cujas – a incercat sa reconstituie lucrarile jurisconsultilor clasici pe baza fragmentelor din Digestele lui Justinian

Sec XIX, 1802 : profesorul Savigny a fondat noua scoala istorica a dreptului roman

- in conceptia acestuia, statul nu e in masura sa elaboreze normele juridice, astfel ca normele pot imbraca numai forma nescrisa a obiceiului juridic

- in a doua jumatate a secolului s-a remarcat profesorul Theodor Mommsen, care a scris cea mai buna istorie a Romei. este considerat cel mai mare romanist al tuturor timpurilor

Ulpian : „Publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat privatum quod ad singulorum utilitatem” (Dreptul public este acela care se refera la organizarea statului roman, iar dreptul privat a acela care se refera la interesele fiecaruia)

Importanta dreptului privat roman

Dreptul roman e expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate care se intemeiaza pe proprietatea privata si pe economia de schimb.

Dreptul privat roman e un imens teren de verificare a tezelor teoretice cu privire la aparitia si la evolutia fenomenului juridic.

Romanii sunt aceia care, pentru prima oara in istoria omenirii, au creat un sistem de concepte rezervat exprimarii ideilor juridice.

Pentru noi, românii, cercetarea dreptului roman prezinta o importanta deosebita deoarece dreptul romanesc s-a format si a evoluat sub influenta dreptului roman, parcurgand 3 etape :

1) momentul formarii Legii Ţării pe fondul juridic daco-roman

2) momentul elaborarii legiuirilor feudale romanesti scrise

3) momentul elaborarii operei legislative a lui Al. I. Cuza.