Drept penal special

OMORUL

Definiție. Infracțiunea constă în uciderea unei persoane.Conform art. 188 Cod Penal. Omorul contă în uciderea unei persoane.

Obiectul juridic. Infracțiunile contra persoanei au ca obiect juridic generic ansambu relațiilor sociale referitoare la apărarea pesoanei (dreptul la viață, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, libertate, demnitatea).

Menționam că actualul Cod Penal, față de vechiul Cod Penal, a introdus o infracțiune separată și anume ucidere la cererea victimei, care în vechiul Cod Penal ar fi fost încadrată la omor calificat prin neputința de aparare a victimei.

Obiectul material. Este reprezentat de corpul victimei, persoana în viață și indiferent de starea de săntate a acesteia. Menționam că este important ca victima să fie în viață, altfel nu avem infracțiune de omor.

Subietul activ și participația penală.Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică. Referitor la participația penală, această infracțiune suportă toate formele participației penale, instigare, autor, coautorat, complicitate.

Subiectul pasiv este persoana ucisă ca urmare a activității subiectului activ; aceasta înseamnă că subiectul pasiv al infracțiunii nu poate fi decât o persoană în viață (este exclusă infracțiunea de omor când subiectul pasiv este fătul ori un cadavru). Deci, protecția penală oferită de această incriminare începe imediat după naștere, odată cu copilul nou-născut.Protecția încetează în momentul morții subiectului pasiv. Stabilirea exactă a acestui moment se face prin raport de expertiză medico-legală.

În prezent, se admite în unanimitate, în doctrina medico-legală, că “moartea creierului poate fi considerată criteriul principal al morții organismului uman luat ca întreg”. Cu alte cuvinte, se poate afirma că momentul morții coincide cu moartea biologică (moartea creierului).

Latura obiectivă. Pe latura obiectivă avem 3 elemente și anume: elementul material, urmarea socialemente periculoasă imediată și relația de cauzalitate între cele două. Elementul material constă într-o acțiune sau inacțiune a făptuitorului. În practică, cele mai frecvente cazuri de omor sunt săvârșite printr-o acțiune. De exemplu acțiunea făptuitorului de a lovi cu pumnul și picioarele în zona capului până ce victima moare. Cu toate acestea, infracțiunea poate fi săvârșita și printr-o inacțiune. De exemplu, medicul care refuză cu intenție să îi mai administreze tratement medicamentos pacientului sau.

Urmarea imediată constă în moartea victimei, care poate surveni imediat sau mai târziu. Între activitatea de ucidere și moartea victimei trebuie să existe un raport de cauzalitate.

Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și moartea victimei trebuie să existe. Menționam că raportul există chiar dacă la producerea rezultatului au intervenit și alți factori, anteriori, concomitenți sau posteriori (de exemplu faptul că victima suferea de o boală). Însă, acest raport de cauzalitate este întrerupt dacă intervine o cauză care prin ea însăși, si independent de activitatea făptuitorului produce moartea victimei (de exemplu administrarea unui tratament medicamentos greșit a dus la moartea victimei).

Latura subiectivă presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe sau indirecte. S-a precizat că există intenția de a ucide dacă se constată o multitudine de lovituri aplicate în zonele vitale ale corpului (inimă, ficat, rinichi). Moartea victimei din culpa atrage încadrarea faptei la ucidere din culpă. Sub acest aspecte, nu intereseaza mobilul (cauza) sau scopul săvârșirii faptei, care vor fi luate în calcul la individualizarea pedepsei. Cu toate acestea, în accepțiunea legiuitorului, un anumit mobil sau scop poate trage încadrarea într-un omor calificat. De exemplu omorul săvârșit din interes material este un omor calificat.

Eroarea asupra persoanei nu influențează vinovăția făptuitorului și nici nu înlătură răspunderea sa. Lovitura deviată, aberattio ictus - situația când făptuitorul are intenția să îl ucidă pe A, însă din greșita utilizare a instrumentului îl ucide pe B. Constituie tot infracțiunea de omor și nu are relevanță că a vrut să îl ucidă pe A și l-a ucis pe B. Important este faptul că a vrut să ucidă o persoană, suficient pentru existența infracțiunii.

Formele: tentativa și consumarea. Tentativa la acestă infracțiune se pedepseste. Există tentativă atunci când făptuitorul a început executarea acțiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. Astfel, executarea nu și-a produs efectul, făcând ca omorul să îmbrace forma tentativei.

Delimitarea tentativei de omor de vătămare corporală. Cele două se deosebesc sub aspectul laturii subiective în sensul că la tentativa de omor avem intenție în legatură cu starea de pericol pentru viața victimei, iar la vătămarea corporală starea de pericol îi este imputabilă făptuitorului pe baza de praeterintenție (intenție + culpă pentru rezultatul mai grav care s-a produs).

Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Tentativa se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani. Această infracțiune este imprescriptibilă atât în ceea ce privește răspunderea penală, cât și executarea pedepsei.

Aspecte procesuale.Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

OMORUL CALIFICAT

Omorul calificat este fapta persoanei care săvârșește un omor în anumite împrejurări grave, anume prevăzute de lege:

- cu premeditare;

- din interes material;

- pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;

- pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;

- de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;

- asupra a două sau mai multor persoane;

- asupra unei femei gravide;

- prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

a. În sensul obișnuit al cuvântului, o faptă premeditată înseamnă o acțiune îndelung gândită sau desfășurată pe baza unei deliberări anterioare, a unei chibzuințe anticipate.

Ținând cont de cele prezentate, putem spune că pentru a exista premeditarea trebuie îndeplinite cumuativ trei condiții:

- Trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a comite omorul și până la momentul propriu-zis al comiterii. În orice caz, acest interval de timp trebuie să fie suficient de mare pentru a se putea stabili că este vorba de o deliberare anterioară a persoanei și nu de o decizie luată pe moment;

- Efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea comiterii faptei. Actele trebuie să constea în procurarea instrumentelor necesare comiterii acțiunii (achiziționarea pistolului, ascuțirea lamei toporului), strângerea de informații în legătură cu victima (pândirea victimei) etc.

Aceste acte trebuie realizate în intervalul de timp cuprins între momentul luării rezoluției infracționale și momentul săvârșirii faptei;

- Activitatea psihică a făptuitorului de gândire asupra modului în care va comite infracțiunea. Făptuitorul, în intervalul de timp dintre momentul luării rezoluției infracționale și momentul comiterii infracțiunii, trebuie să mediteze, să se gândească la cea mai bună metodă de a comite omorul.