Drept penal partea generală

Circumstantele agravante

Circumstantele agravante legale enumerate limitativ în art. 75 C.pen. sunt:a.Savârsirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreuna. Cooperarea mai multor persoane la savârsirea faptei mareste forta de actiune, da acestora mai multa îndrazneala, le creeaza conditii de natura sa îngreuneze descoperirea faptei si identificarea lor. Semnificatia juridica a expresiei „sa¬vârsire împreuna" este înca controversata. Plenul fostului Tribunal Suprem a precizat3 însa ca nu se cere ca toti faptuitorii sa fie prezenti la locul savârsirii infractiunii; o conlucrare simultana se poate realiza si de la distanta. Savârsirea împreuna reuneste actele de coautorat si complicitate concomitenta.b) Savârsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public". Prin „acte de cruzime" se întelege producerea unor suferinte grele, pre¬lungite, victimei. Este vorba de utilizarea unor mijloace si procedee salba¬tice, nemiloase care.nu sunt necesare, în mod normal, Rentru producerea rezultatului infractiunii. Datorita modului nemilos si ferocitatii cu care este savârsita, infractiunea comisa prin acte de cruzime inspira un sentiment de oroare, de groaza. Pentru existenta agravantei nu intereseaza daca actele de cruzime au dus prin ele însele la producerea rezultatului infractiunii sau daca faptuitorul Ie-a savârsit numai pentru a chinui victima înainte sau dupa producerea rezultatului.1 „Violentele comise asupra membrilor familiei" vizeaza manifestarile brutale, constrângerile fizice de orice natura care ar cauza suferintele fizice (de exemplu, tragerea de par sau de ureche, târârea, punerea unei piedici urmata de cadere, asmutirea unui câine sau lansarea asupra victimei a unui animal periculos care o trânteste la pamânt, o musca sau o loveste). Prin „metode sau mijloace care produc pericol public", se înteleg orice metode sau mijloace care, prin folosire, sunt susceptibile sa produca urmari grave pentru un numar nedeterminat de persoane, pentru bunurile acestora sau pentru alte valori sociale importante. Asemenea metode sau mijloace pot fi: incendiul, exploziile, raspândirea de substante chimice vatamatoare, toxice ori radioactive, infectarea surselor sau retelelor de apa, declansarea unor energii distructive (de exemplu, deschiderea unui baraj si provocarea unei inundatii), raspândirea de daunatori într-o cultura etc. Pentru existenta agravantei, nu este necesar ca metodele sau mijloa¬cele folosite sa fi produs efectiv urmarile grave mentionate.c)Savârsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fostcomisa împreuna cu un minor. Ratiunea instituirii acestei agravante estedubla. Pe de o parte, s-a urmarit a-i feri pe minori de a fi antrenati în activi¬tati infractionale, iar, pe de alta parte, s-a avut în vedere ca atragerea mino¬rilor la savârsirea de infractiuni releva o periculozitate sporita a infractorilormajori. Agravanta are incidenta atât în caz de participatie, cât si în cazurile de pluralitate naturala. Nu intereseaza daca minorul raspunde penald)Savârsirea infractiunii din motive josnice. De regula, mobilul (motivele) nu prezinta interes pentru însasi existenta infractiunii, cu exceptia cazurilor rare când legea îl ridica la rangul de element constitutiv, însa acesta poate releva periculozitatea infractorului, ceea ce explica instituirea agravantei. Identificarea „motivelor josnice" este lasata la aprecierea judecatorilor. Pot avea semnificatia unor motive josnice tendinta de îmbogatire prin activitati ilicite, razbunarea, invidia, rautatea etc. Agravanta constituie o circumstanta personala si, drept urmare, nu radiaza asupra participantilor.e)Savârsirea infractiunii în stare de betie anume provocata în vederea comiterii faptei. Potrivit art. 49 alin. (2) C. pen., starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul penal al faptei, ci va constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agra¬vanta. Betia voluntara ocazionala sau accidentala poate constitui circumstanta atenuanta, în timp ce betia voluntara preordinata, adica provo¬cata înadins, fie pentru a comite fapta cu mai mult curaj, fie pentru a putea invoca starea de betie, constituie întotdeauna o circumstanta agravanta. Betia preordinata reprezinta o obiectivizare a premeditarii. Existenta agra¬vantei nu este conditionata de caracterul complet sau incomplet al starii de betie. Desi, în principiu, betia preordinata este o circumstanta personala, subiectiva, ea se poate converti într-o circumstanta reala atunci când participantii au cunoscut finalitatea urmarita de autor prin provocarea starii de betie. b) Savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. O calamitate este o nenorocire, un flagel, un dezastru, care loveste o colectivitate sau un numar de persoane (un incendiu de mari proportii, o ca¬tastrofa de cale ferata, o inundatie, un cutremur etc). în asemenea împre¬jurari se creeaza o ambianta prielnica savârsirii de fapte penale de catre infractorii periculosi, care înteleg sa profite de suferinta colectivitatii. Pentru aplicarea agravantei este necesar ca infractorul sa fi profitat efectiv de situatia anormala creata de calamitate. Având un caracter real, circumstanta se rasfrânge asupra participantilor. B. în ceea ce priveste circumstantele agravante judiciare legea nu mai exemplifica - spre deosebire de cazul celor atenuante, asemenea circumstante, ci se limiteaza la a preciza în art. 75 alin. (2) C. pen. ca „in¬stanta poate retine ca circumstante agravante si alte împrejurari care imprima faptei un caracter grav". Asemenea împrejurari pot fi, de exemplu, premeditarea [evident, în alte cazuri decât cel prevazut de art. 175 lit. a) C. pen.] sau modul si mijloacele de savârsire a infractiunii. Efectele circumstantelor agravante Potrivit art. 78 C. pen., în cazul în care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un spor pâna la 5 ani, dar care nu poate depasi o treime din acest maxim, iâr în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special.

Circumstantele atenuante

Circumstantele atenuante sunt legale si judiciare. Aceasta împartire este consacrata în mod implicit în Codul penal, prin modul de reglementare a acestora.A. Potrivit art. 73 C. pen., exista trei circumstante atenuante legale: a) depasirea limitelor legitimei aparari; b) depasirea limitelor starii de necesitate; c) provocarea.a) Depasirea limitelor legitimei aparari (exces scuzabil). Codul penal pre¬vede în art. 44 ca nu constituie infractiune fapta savârsita în stare de legitima aparare, operând pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva faptuitorului, a altei persoane sau împotriva unui interes obstesc, si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Pentru ca apararea sa fie legitima, riposta trebuie, în principiu, sa se afle într-o justa proportie cu gravitatea pericolului pe care îl reprezinta atacul. Daca apararea este excesiva si excesul nu a fost determinat de o tulburare sau temere generata de atac (asa-numitul exces justificat, asimilat starii de legitima aparare), atunci riposta va constitui circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. a) teza I C.pen.

b) Depasirea limitelor starii de necesitate. Când fapta comisa în stare de necesitate a produs urmari vadit mai grave decât cele ce s-ar fi putut produce în cazul când pericolul nu era înlaturat si daca, în momentul co¬miterii, faptuitorul si-a dat seama de aceasta disproportie, atunci raspun¬derea penala a faptuitorului va fi, în mod obligatoriu, atenuata, pentru ca, potrivit art. 73 lit. a) teza a ll-a, depasirea limitelor starii de necesitate constituie o circumstanta atenuanta legala.

c) Provocarea. Potrivit art. 73 lit. b) C.pen, circumstanta atenuanta a provocarii exista atunci când infractiunea a fost savârsita sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate. Esenta provocarii este deci o stare psihica (tulburare sau emotie puternica) care, slabind autocontrolul, explicav luarea rezolutiei infractionale si înfaptuirea ei. Fiind legata organic de latura subiectiva a infractiunii, provocarea este o circumstanta personala, cu toate consecintele ce decurg din acest caracter pentru sanctionarea'participantilor.