Drept Penal II

Previzualizare curs:

Extras din curs:

Tentativa. Noţiune si conditii

Tentativa este forma de infracţiune care se situează în faza de executare a infracţiunii, între începutul executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatului socialmente periculos.

Tentativa este definită în doctrină ca formă a infracţiunii ce constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul deşi executarea a fost efectuată în întregime.

Tentativa este deci o formă atipica a infracţiunii căci întotdeauna rezultatul nu se va produce datorită întreruperii actului de executare, sau datorită altor împrejurări, când actul de executare a fost efectuat în întregime.

Condiţiile tentativei. Din definiţia dată tentativei, rezultă condiţiile pe care aceasta trebuie să le îndeplinească: a) existenţa unei hotărâri de a săvârşi o infracţiune; hotărârea de a săvârşi o infracţiune se manifestă prin intenţie ca formă a vinovăţiei b) hotărârea infracţională să fi fost pusă în executare, trebuie sa inceapa realizarea acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. c) executarea să fie întreruptă ori să nu-şi producă efectul.

Tentativa relativ improprie. Se caracterizează ca orice tentativă prin punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care este realizată în întregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibilă datorită insuficientei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

Un mijloc este insuficient când nu are aptitudinea în cazul concret să realizeze rezultatul urmărit, (de ex.: otrava pusă în mâncarea victimei este insuficientă pentru uciderea acesteia)

Un mijloc este defectuos când în cazul concret nu funcţionează ( exemplu: o armă de foc defectă nu poate produce expulzarea glonţului).

Întrucât în cazul tentativei improprii acţiunea ce constituie elementul material este dusă până la capăt, tentativa este şi terminată, după criteriul gradului de realizare a activităţii infracţionale.

Cauza care împiedică producerea rezultatului (consumarea infracţiunii) se situează în timp anterior începutului executării acţiunii. Insuficienţa, defectuozitatea mijloacelor, ca şi lipsa obiectului infracţiunii de la locul ştiut de făptuitor, sunt preexistente.

Tentativa improprie astfel cum a fost examinată mai sus este cunoscută şi sub denumirea de tentativă relativ improprie.

Incriminarea şi sancţionarea tentativei în dreptul român

Pentru ca reprezinta un început de executare ori o executare integrală a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, tentativa este periculoasă şi este incriminată în legislaţia penală.

Fiind o formă atipică de infracţiune, conţinutul tentativei este examinat în doctrina penală ca orice conţinut de infracţiune sub raportul condiţiilor preexistente şi al conţinutului constitutiv.

Sunt cunoscute două concepţii privind incriminarea tentativei: a incriminării nelimitate şi a incriminării limitate.

Legiuitorul penal român a adoptat sistemul incriminării limitate a tentativei numai la infracţiunile grave, unde şi tentativa prezintă un pericol social ridicat.

Prin dispoziţiile art.21 alin.l Cod penal, s-a prevăzut că tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. Ca modalitate tehnică de incriminare a tentativei, legiuitorul a prevăzut, după fiecare incriminare a faptei, că „tentativa se pedepseşte”, ori a prevăzut aceasta după un grup de infracţiuni.

Sancţionarea tentativei în cazul persoanei fizice. Legiuitorul penal român a adoptat teoria diversificării pedepsei în raport cu infracţiunea consumată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.21 alin.2 Cod penal, „pedeapsa pentru tentativă la o infracţiune este cuprinsă între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului special prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei”.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este detenţiunea pe viaţă, pedeapsa ce se va aplica pentru tentativă va fi închisoarea de la 10 la 25 de ani.

În cazul în care pentru infracţiunea consumată sunt prevăzute pedepse alternative, instanţa trebuie mai întâi să se fixeze asupra uneia dintre pedepse şi apoi să aplice pedeapsa pentru tentativă.

Sancţionarea tentativei în cazul persoanei juridice. Prin dispoziţiile Legii nr.278/2006 s-a introdus un nou aliniat (3) la art.21 C.p. care prevede: „în cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare.”

Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului

Noţiuni

Intreruperea executării acţiunii ca şi împiedicarea producerii rezultatului, în cazul în care executarea a fost dusă până la capăt, din proprie iniţiativă a făptuitorului, au pe planul dreptului penal valoarea unor cauze de impunitate.

Desistarea reprezintă renunţarea de bunăvoie, de catre făptuitor, la continuarea executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea din partea făptuitorului, de bunăvoie, a apariţiei rezultatului faptei sale, care a fost realizată in întregime.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Drept Penal II.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
44 pagini
Imagini extrase:
44 imagini
Nr cuvinte:
20 114 cuvinte
Nr caractere:
99 806 caractere
Marime:
71.23KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Drept
Predat:
la facultate
Materie:
Drept
Sus!