Drept parlamentar - sinteză materie

Functiile Parlamentului

Funcţia legislativă -înseamnă edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv iar, în caz de litigii si pentru puterea jurisdicţională.

-se referă la sensul restrâns al conceptului de lege, adică la sensul de act juridic normativ al parlamentului. În această accepţiune adoptarea legilor aparţine numai parlamentului. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Exercitarea funcţiei legislative, aparţine teoretic, numai parlamentului, care o exercită singur.

Executivul se implică în funcţia legislativă îndeosebi prin iniţiativa legislativă, legislaţia delegată, promulgarea legilor, dreptul de veto.

- existã anumite limitãri care definesc întinderea legitimitãtii constitutionale a functiei de legiferare:

* încãlcarea drepturilor si libertãtilor fundamentale este sanctionatã cu neconstitutionalitatea legii;

* respectarea principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui Guvernului sau altor organe publice);

- calitatea Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare nu exclude interventia altor autoritãti în procesul de legiferare, cum sunt:

-cererea de reexaminare formulatã de Presedintele României, ce determinã o nouã lecturã;

- sesizarea pentru neconstitutionalitate anterioarã promulgãrii admisã printr-o decizie a Curtii Constitutionale, ce obligã Parlamentul, în cadrul procedurii

complementare a reexaminãrii, sã punã de acord prevederile neconstituþionale cu

dispozitiile Constitutiei;

-sesizarea, admisã de Curta Constitutionalã, anterioarã ratificãrii, cu neconstitutionalitatea unui tratat sau acord international;

Functia de control

Pentru exercitarea si, eventual, finalizarea controlului parlamentar, Constitutia indica sau articuleaza diverse proceduri, majoriatea lor putandu-se finaliza prin sanctiuni constitutionale.

Proceduri si mijloace de control carora nu li se asociaza sanctiuni

1. Incunostiintarea neintarziata a Parlamentului printr-un mesaj constituie obligatia Presedintelui Romaniei atunci cand, producandu-se o agresiune armata impotriva tarii, el a luat masuri pentru respingerea agresiunii. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune acesta se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii (art. 92 alin.3).

2. Consultarea prealabila a Parlamentului este prevazuta in doua situatii:

- atunci cand Presedintele Romaniei decide sa dizolve Parlamentul intrucat acesta nu a acordat votul de incredere Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si dupa respingerea a cel putin doua solicitari de invcestitura (art.89 alin.1);

- cand Presedintele Romaniei intelege sa solicite poporului exprimarea vointei lui prin referendum cu privire la probleme de interes national (art. 90).

3. Aprobarea este forma de incuviintare a unei actiuni sau a unui act din partea Parlamentului validandu-se acea actiune sau acel act. Aprobarea este uneori prealabila: Presedintele Romaniei poate declara cu aprobarea prealabila a Parlamentului mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate (art. 92 alin.2) iar alteori este ulterioara: daca in cazuri exceptionale Presedintele a adoptat deja masura mobilizarii, aprobarea Parlamentului trebuie sa intervina in cel mult 5 zile de la adoptarea masurii.

Exista situatii in care aprobarea trebuie sa intervina atat anterior cat si posterior emiterii actului: Parlamentul poate abilita Guvernul sa emita ordonante care apoi, potrivit cererii de abilitare, se supun aprobarii Parlamentului.

Proceduri si mijloace de control carora li se asociaza sanctiuni politice sau penale

1. Acceptarea programului de guvernare si acordarea votului de incredere este procedura constitutionala de control parlamentar care poate avea ca finalitate investirea sau legitimarea Guvernului. presedintele Romaniei numeste Guvernul in considerarea faptului ca programul acestuia de guvernare a fost acceptat de Parlament si, ca urmare, el a obtinut votul de incredere (art. 85 alin.1 si art. 101 alin.1). Audierea si dezbaterea programului de giuvernare constituie atat modalitati de informare a Parlamentului cat si de control asupra Guvernului urmate, in mod necesar, fie de un vot de neincredere - refuzul Parlamentului de a investi Guvernul - fie de un vot de incredere adica de investire a Guvernului. Deci, numirea membrilor Guvernului de Presedinte, nu este o investitura ci confirmarea si nominalizarea investiturii facute de Parlament. Parlamentul nu aproba programul Guvernului ci doar il accepta in principiu ca argument al investirii.

2. Interpelarea este o veritabila injonctiune adresata Guvernului sau unuia din membrii acestuia pentru a da explifcatii asupra politicii trecute sau asupra atitudinii pe care intelege sa o adopte in legatura cu o problema actuala sau viitoare. Formal interpelarea este tot o intrebare dar ea se formuleaza numai in scris, se transmite presedintelui Camerei si poate provoca o dezbatere asupra politicii Guvernului soldata printr-un vot care sa puna in cauza raspunderea acestuia. Potrivit art.111 alin.2 din Constitutie "Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune prin care sa-si exprima pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii ". Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pun in cauza raspunderea politica a Guvernului printr-un blam la adresa acestuia si activitatii lui. Efectul admiterii motiunii il constituie incetarea fortata a mandatului Guvernului iar Presedintele Romaniei deschide procedura pentru investirea altui Guvern. Art.100 alin. 2 si 3 precizeaza ca " Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a increderii acordate ".