Drept internațional public II

Previzualizare curs:

Extras din curs:

Dreptul Tratatelor

Definiţia şi sediul legal al materiei:

Dicţionarul de drept internaţional potrivit căruia tratatul este definit actul juridic între două sau mai multe state sau alte subiecte de drept internaţional în scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în raporturile dintre ei.

Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor potrivit căreia tratatul reprezintă un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un singur document sau doua ori în mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară. Ansamblul normelor juridice care reglementează încheierea, respectarea, interpretarea, codificarea, cazurile de nulitate constituie dreptul tratatelor. Sediul legal al materiei, regimul juridic al tratatelor este reglementat în două convenţii internaţionale de referinţă, şi anume, Convenţia de la Viena din 1969 şi Convenţia de la Viena din 1986 privind dreptul tratatelor încheiate între state şi organizaţiile internaţionale. În afară de aceste două acte internaţionale, legislaţia internă a statelor cuprind dispoziţii cu privire la încheierea tratatelor în Constituţia ţării sau în legi speciale.

Elementele tratatului şi denumirea acestora:

Elementele esenţiale sunt: subiectele sau părţile unui tratat, voinţa părţilor care trebuie să fie liber exprimată şi să producă efecte juridice şi obiectul. Tratatul internaţional este guvernat de normele dreptului internaţional. Statele pot încheia între ele acte internaţionale pe baza dreptului intern însă asemenea acte nu intră în categoria tratatelor internaţionale.

Denumirea tratatelor: nu are nicio influenţă asupra forţei juridice a tratatului, aceasta fiind diferenţa din punct de vedere al caracterizării unui act ca fiind tratat. Ele sunt obligatorii faţă de părţile semnatare. Denumirile cele mai importante:

- tratat, constituie denumirea generică a înţelegerilor care reglementează domenii generale importante în domeniul politic, economic, şi care au un caracter solemn. Exemple: tratatul spaţial din 1967, NATO din 1949.

- Convenţii: denumire folosită pentru a desemna o înţelegere prin care sunt reglementate relaţii internaţionale în domenii speciale sau determinate: Convenţia de la Viena din 1963 privind dreptul consular, cele din 1969 si 1986, Convenţia de la Montego Bay din 1982 privind dreptul mării;

- Pactul: desemnează înţelegerea bilaterală sau multilaterală privitoare la domenii concrete ale relaţiilor politice dintre state şi care are un caracter solemn: Pactul societăţii Naţiunilor din 1919, Pactul Briant-Kellog din 1928 privind interzicerea războiului in politica statelor, pactele cu privire la drepturile omului;

- Acord: termen general ce desemnează o înţelegere internaţională intervenită mai ales în domeniul economic, comercial, financiar, cultural, juridic, tehnico-ştiinţific, etc.:

- Protocolul: este un termen fără un conţinut precis aplicat celor mai diferite înţelegeri internaţionale. În cele mai multe cazuri protocolul reprezintă un act accesoriu la un tratat preexistent cu scopul de a-l prelungi, completa sau modifica. Termenul de protocol poate fi şi o înţelegere de sine stătătoare. Ex.: protocolul de la Geneva din 1925 privind interzicerea folosirii gazelor asfixiante, toxice ori a mijloacelor bacteriologice, Protocolul de la Praga din 1991 privind încetarea valabilităţii Tratatului de la Varşovia din 1955.

- Statutul: desemnează actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale sau se referă la un anumit regim juridic: statutul Curţii Internaţionale de Justiţie.

- Compromisul:

- Aranjamentul: este un instrument diplomatic destinat în mod obişnuit să fixeze modalităţile de aplicare ale unui tratat anterior sau să stabilească un regim provizoriu.

- Concordatul: se încheie de către Sfântul Scaun, în special în domeniul religios.

Alte denumiri: cartelul, comunicatul comun, modus vivendi, schimbul de note.

Clasificarea tratatelor internaţionale:

1) după numărul părţilor contractante:

- tratate bilaterale;

- tratate multilaterale;

2) după domeniul de aplicare;

- tratate politice;

- tratate militare;

- tratate economice, etc;

3) după durata valabilităţii lor:

- tratate cu termen;

- tratate încheiate pe perioade nedeterminate;

4) după posibilitatea aderării la tratat:

- tratate deschise: la care se poate adera şi după data naşterii tratatului;

- tratate închise: NATO, tratatul de la Varşovia;

5) după calitatea părţilor contractante:

- tratate încheiate numai de către state;

- tratate încheiate de către state şi organizaţii internaţionale;

- tratate încheiate între organizaţiile internaţionale;

6) după conţinutul material:

- tratate contract, care urmăresc realizarea unei operaţii juridice: contractele de comerţ;

- tratate lege, cele prin care se stabilesc reguli de drept;

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Drept International Public II.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
32 pagini
Imagini extrase:
32 imagini
Nr cuvinte:
15 900 cuvinte
Nr caractere:
85 828 caractere
Marime:
57.17KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Drept
Predat:
la facultate
Materie:
Drept
Profesorului:
Purda Florina
Sus!