În relaţiile internaţionale actuale iau parte un număr tot mai mare
de actori: statele, organizaţiile internaţionale guvernamentale şi
neguvernamentale, întreprinderile multinaţionale, persoane fizice şi
juridice, opinia publică, toate formând ceea ce denumim comunitatea
internaţională. Societatea internaţională însă, în esenţă o societate a
statelor suverane independente şi egale în drepturi chiar dacă ele diferă
ca mărime, nivel de dezvoltare şi sisteme de valori.
În condiţiile lumii de azi, toate statele sunt vecine, nici unul nu se
poate izola şi fiecare din ele poate fi afectat de modul în care celelalte
folosesc cele trei elemente ce compun planeta Pământ.
Printre trăsăturile esenţiale ale societăţii internaţionale
contemporane distingem consacrarea tot mai puternică a interdependenţei
între state, atât în planul securităţii cât şi în domeniul economic sau
ecologic.
Se constată totodată, descentralizarea puterii, adică statele,
rămân suverane iar cooperarea lor se desfăşoară pe baze voluntare chiar
dacă este obiectiv necesară. Descentralizarea puterii înseamnă, în acelaşi
timp că statele nu pot fi supuse unei autorităţi juridice superioare.
Necesitatea extinderii şi organizării cooperării dintre state a dus la
formarea şi multiplicarea organizaţiilor interguvernamentale, la extinderea
şi diversificarea competenţelor şi sarcinilor, făcându-le noi subiecte de
drept internaţional (cca.400). Ele constituie cadrul cooperării permanente
multilaterale între state dar, totodată, stabilesc şi limitele acţiunii
individuale a fiecărui stat membru.
Din toate aceste motive termenul de comunitate internaţională
folosit îndeosebi în trecut, nu corespunde pe deplin realităţii politice
globale actuale şi este mai potrivit cel de societate internaţională.
Un sistem de drept există numai în relaţia cu o societate sau
comunitate. Această regulă cardinală se aplică şi dreptului internaţional
public, care reglementează raporturile juridice ce iau naştere şi se
desfăşoară în societatea internaţională.
Normele şi instituţiile Dreptului Internaţional urmăresc îndeosebi să
asigure pacea şi justiţia, să promoveze dezvoltarea economică, să
garanteze drepturile universale ale omului, să instaureze o ordine
internaţională politică şi economică necesară progresului umanităţii.
I. 2. Obiectul de reglementare al dreptului internaţional
Spre deosebire de dreptul intern care reglementează relaţiile
sociale în cadrul unui stat, obiectul de reglementare al Dreptului
Internaţional îl formează în principal în principal relaţiile dintre state,
reprezentând domeniul cel mai cuprinzător al relaţiilor internaţionale.
Nu toate relaţiile dintre state formează însă obiectul Dreptului
Internaţional, de exemplu relaţiile politice fără caracter juridic.
Spre a fi guvernate de normele dreptului internaţional relaţiile
dintre state trebuie să fie, sub aspectul conţinutului relaţii în care acestea
se manifestă ca titulare ale drepturilor lor suverane, ale puterii de stat.
Obiect al dreptului internaţional contemporan îl constituie şi
relaţiile care creează între state şi alte subiecte de drept internaţional.
Din punct de vedere al conţinutului relaţiilor între state care fac
obiectul reglementărilor prin norme de drept internaţional, dreptul
internaţional are o sferă atotcuprinzătoare privind raporturile politice,
economice, ştiinţifice, sociale, culturale, diplomatice şi consulare etc.
Rezultă că relaţiile internaţionale pot avea caracter politic, juridic,
economic etc. fiind relaţii juridice prin care părţile stabilesc obligaţii şi
drepturi reciproce care pot fi de drept internaţional sau de drept intern şi
relaţii de drept internaţional în care statele apar ca purtătoare a
suveranităţii de stat.
Facultatea de Drept
Specializarea Drept
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.