Drept Internațional

A.Termenul şi definiţia dreptului internaţional public

Dreptul internaţional public, în etapa actuală de dezvoltare a omenirii, a devenit un drept general care se aplică tuturor statelor, fără vreo discriminare. El este un drept al păcii şi al cooperării internaţionale.

1.Termenul de drept internaţional.

La început a fost folosit termenul de jus gentium(dreptul ginţilor) , preluat din dreptul roman, cuprindea norme referitoare la relaţiile dintre cetăţenii romani şi străini şi într- o mică măsură ale relaţiilor dintre state. În secolul XVII se trece la denumirea de jus intergentes (dreptul între popoare), iar Hugo Gratius foloseşte termenii de jus intercivitate ( dreptul între cetăţi) sau jus belii ac pacis( dreptul războiului şi al păcii).

Din secolul XVIII dreptul internaţional este divizat in două ramuri:

- dreptul internaţional public

Dreptul internaţional are un caracter complex fiind format din principii şi norme unanim admise de către state, ceea ce poartă denumirea de drept general, precum şi norme cu caracter particular, aplicabile unui număr restrâns de state din comunitatea internaţională.

Deşi dreptul internaţional public este un drept al păcii, el cuprinde norme şi instituţii referitoare şi la reglementarea războiului.

Natura juridică a dreptului internaţional public nu presupune existenţa unui organ superior, suprastatal pentru elaborarea normelor sale şi garantarea lor.

Normele dreptului internaţional public sunt obligatorii pentru statele care le- au adoptat prin acordul de voinţă sau cele care au aderat ulterior la ele.

În literatura de specialitate se susţine contrariul respectiv că aceste norme nu sunt obligatorii şi eficace, fiind deseori încălcate în practica internaţională.

La fel de neîntemeiată este şi obiecţia cu privire la lipsa de constrângere şi sancţiuni în cadrul dreptului internaţional public. O formă organizată de exercitare a constrângerii colective o realizează Consiliul de Securitate al O.N.U. care în conformitate cu Carta O.N.U. poate aplica sancţiuni împotriva statelor care pun în pericol sau violează pacea, securitatea internaţională şi încalcă legalitatea internaţională.

3. Raportul dintre dreptul internaţional, politica externă a statelor şi morala internaţională.

Între dreptul internaţional public şi politica externă a statelor există un raport de influenţare reciprocă. Dreptul internaţional este unul dintre instrumentele de realizare a politicii externe a statelor.

Dreptul internaţional public influenţează politica externă a statelor care trebuie să- l respecte şi astfel asigură legalitatea internaţională. Obligaţia statelor de a respecta şi aplica dreptul internaţional rezultă din unul dintre principiile sale fundamentale: pacta sunt servanda.

Dreptul internaţional determină cadrul juridic şi criteriul legalităţii politicii externe a statului.

Deşi dreptul internaţional public se deosebeşte de morală cele două categorii se influenţează reciproc.

Respectarea de către state a regulilor moralei internaţionale- deşi nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic- contribuie la consolidarea dreptului în relaţiile internaţionale şi la transformarea unor reguli ale moralei internaţionale în norme de drept internaţional public.

B. Dreptul internaţional şi dreptul intern al statelor

Caracteristici ale dreptului internaţional public

Dreptul internaţional public se deosebeşte de dreptul intern al statelor astfel:

- în timp ce dreptul intern este creaţia unui singur stat şi are un caracter subordonator faţă de persoanele fizice şi juridice din acel stat;

- dreptul internaţional public este produsul colaborării mai multor state şi are un caracter coordonator al relaţiilor dintre subiectele sale.

Raportul juridic internaţional şi obiectul său.

Raportul juridic internaţional este raportul dintre două sau mai multe subiecte de drept internaţional care dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce pentru ele şi este reglementat de normele acestui drept.

Obiectul raportului juridic este dat de apariţia anumitor bunuri patrimoniale si nepatrimoniale, precum şi interesele statelor inseparabil legate de aceste bunuri. Caracteristica esenţială a acestor bunuri este că ele nu pot fi obţinute decât prin acţiunea comună a mai multor state.

Raporturile juridice internaţionale sunt create, modificate, sau stinse prin tratate internaţionale încheiate de către subiectele de drept internaţional public.

Raportul dintre dreptul internaţional public şi dreptul intern al statelor

Între cele două se stabilesc raporturi de condiţionare şi influenţare reciprocă.

Prin acceptarea de către stat a, pe baza liberului acord de voinţă, a normelor de drept internaţional acestea devin obligatorii şi urmează să se aplice pe întreg teritoriul său. Astfel normele acestui drept dobândesc valoare juridică egală cu cea a normelor de drept internaţional. Există însă tratate care pot aduce modificări in legea internă sau să prevadă obligaţia statelor de a adopta anumite reglementări interne.