Drept Financiar

CAPITOLUL 1

Introducere în studiul dreptului

1.1 Organizarea ştiinţelor juridice in sistemul ştiinţelor

Relaţiile în care intră oamenii sunt constituite în sistem şi anume, in ceea ce literatura filosofică denumeşte ca fiind sistemul social – global.

Existenţa materială şi spirituală a omului, viaţa socială însăşi nu pot fi concepute decât în contextul unui şir infinit şi neîntrerupt de relaţii de natură variată, în funcţie de planurile şi laturile vieţii în care se înscriu.

Privite în unitatea şi în diversitatea lor, relaţiile în care intră oamenii asigură atât conţinutul cât şi legăturile între structurile (componentele) unui întreg cu fizionomie proprie – sistemul unitar al vieţii sociale al unei etape istorice - sistem care se alcătuieşte din subsisteme precum: relaţiile dintre om şi natură, relaţiile de producţie, relaţiile bazate pe raporturile de familie, de comunitate, de categorie socio-profesională etc, sau in legătură cu aceste raporturi şi, in sfârşit sistemul instituţional .

La rândul lor, aceste subsisteme, potrivit teoriei sistemice, sunt considerate sisteme în raport cu propriile lor componente.

Cadrul relaţional se înfăptuieşte pe diferite planuri. Relaţiile în care intră oamenii intervin şi se pot desfăşura potrivit unor reguli cu conţinut corespunzător. Cele mai importante reguli din aceste domenii sunt în concordanţă cu interesele generale şi fundamentale ale statului, motiv pentru care sunt preluate de drept, şi bineînţeles, analizate de ştiinţa dreptului şi sunt transformate în norme juridice prin adăugarea elementului punitiv. Acest element constituie trăsătura definitorie şi distinctivă prin care regulile de drept se deosebesc şi individualizează faţă de regulile din celelalte domenii.

Ca şi dreptul, ştiinţa în general extrage din toate componentele sistemului social – global, pentru o mai profundă analiză, spre a ajunge la anumite concluzii, idei, concepte, categorii, principii.

Astfel considerată, ştiinţa este un sistem cu subsistemele precizate şi anume: subsistemul ştiinţelor naturii, subsistemul ştiinţelor despre societate şi subsistemul ştiinţelor despre gândire.

Fiecare din aceste subsisteme pot fi considerate ca sistem în raport de propriile lor componente.

Astfel, subsistemul ştiinţelor sociale poate fi considerat sistem în raport cu componentele sale: ştiinţele de tip nomotetic, ştiinţele istorice, ştiinţele juridice împreună cu cele ce se referă la aspectele normative ale acţiunii umane şi cercetarea epistemologică a ştiinţei.

Ştiinţele juridice, subsisteme al ştiinţelor sociale, pot fi considerate sistem în raport cu componentele sale: ştiinţele juridice istorice, ştiinţele de ramură, ştiinţele ajutătoare şi teoria generală a dreptului.

Organizarea ştiinţelor juridice într-un sistem clădit pe componentele precizate mai sus este susţinut de următoarele argumente:

- dreptul însuşi este un sistem complex alcătuit dintr-un ansamblu de norme juridice care intervin în toate domeniile vieţii economico – sociale, politice şi de altă natură;

- ştiinţa dreptului analizează normele juridice din aceste diverse domenii în strânsă legătură cu relaţiile sociale care le guvernează;

- complexitatea fenomenului social – juridic obligă la cercetări în domenii multiple şi variate, dar şi cu privire la punerea în valoare a laturilor corelate ale acestui fenomen;

- organizarea în sistem a ştiinţelor juridice se impune şi datorită nevoii studierii dreptului din perspectivă istorică, precum şi pentru necesitatea clarificării perspectivei reglementărilor juridice .

1.2 Ştiinţele juridice istorice

Ştiinţele juridice istorice abordează fenomenul juridic din două perspective:

- studierea istoriei dreptului dintr-o anumită ţară (ex. istoria dreptului românesc);

- cercetarea dezvoltării în plan general a fenomenului juridic de care se ocupă istoria generală a dreptului;

În acelaşi timp prin intermediul ştiinţelor juridice istorice poate fi observată apariţia, devenirea şi dispariţia unor forme de drept.

1.3 Ştiinţele juridice de ramură

Obiectul acestor ştiinţe îl constituie studierea fenomenelor sociale particulare guvernate de reguli juridice aparţinând diverselor ramuri de drept.

Ramurile dreptului se alcătuiesc potrivit criteriului fundamental (obiectiv),constând în domeniul social ce cad sub incidenţa de reglementare .

Acest criteriu este însoţit de altele auxiliare, precum: metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, natura sancţiunilor şi principiile specifice fiecărei ramuri de drept.