Drept Financiar

1. Principiile impunerii

Impunerea reprezinta procesul complex de stabilirea a impozitului ce revine in sarcina unei prsoane fizice sau juridice. Aceasta reprezinta o latura de ordin tehnic si una de ordin politic.

Latura de ordin tehnic cuprinde metode, tehnici folosite pt determinarea cuantumului impozitului in raport cu marimea obiectului impozabil.

Sub aspect politic fiecare impozit trebuie sa raspunda unor cerinte, unor principii care sunt urmatoarele:

a. Justiţia impunerii – consta in aceea ca platitorii trebuie sa contribuie cu impozite in raport cu veniturile pe care le realizeaza.

b. Echitate sociala – presupune dreptate, justitie sociala, in repartizarea sarcinilor fiscale pe clase si categorii sociale in functie de veniturile realizate si de avere cu stabilirea unui minim de venit neimpozabil.

c. Certitudinea impunerii – potrivit careia marimea impozitelor datorate statului de fiecare persoana trebuie sa fie certa, modalitatile de plata si sumele de plata sa fie clare pt fiecare platitor.

d. Comoditatea perceperii impozitelor – presupune ca impozitele sa fie percepute la termene si dupa o procedura cat mai convenabila pt platitor.

e. Randamentul impozitelor – ceea ce inseamna ca sitemul fiscal trebuie sa faca posibila incasarea impozitelor cu cheltuieli cat mai mici si in acelasi timp sa fie cat mai acceptabil pt platitor.

f. Unicitatea impunerii – presupune ca un venit impozabil sa fie impus o singura data si cu un singur impozit.

g. Stabilitatea impozitelor – consta in mentinerea la acelasi nivel a randamentului lor in toate fazele ciclului economic adica impozitele nu trebuie sa scada si nici sa creasca in functie de prodictie si de venituri.

h. Elasticitatea impozitelor – presupune adaptarea acestora in functie de cerintele bugetare, respectiv sa poata fi majorate sau comunicate in finctie de cheltuielile bugetare.

i. Proportionalitatea impunerii - presupune cresterea cotei de impozit si a impozitului pe masura cresterii venitului impozabil.

2. Principiile taxelor:

a. Unicitatea taxarii consta in aceea ca taxa se datoreaza o singura data pt unul si acelasi serviciu.

b. Raspunderea pt neindeplinirea obligatiei de plata revine functionarului si nu debitorului.

c. Actele netaxate sunt nule.

d. Taxele sunt anticipative datorandu-se si achitandu-se in momentul solicitarii serviciului.

Categorii de impozite si de contribuabili

Evoluţia fiscala din fiecare tara conduce la modificări in ceea ce priveşte categoriile de impozite si taxe, cuantumul lor, precum si modul de aşezare si percepere .Ţinând seama de marea diversitate de forme pe care le-au avut si le au impozitele si taxele in diferitele etape istorice ale tarii, ele pot fi grupate in functie de mai multe criterii:

1. in functie de forma in care se obtin de catre stat avem:

a. impozite in natura – avand forma prestatiilor sau darilor in natura, fiind specifice in oranduirile sclavagista si feudala.

b. Impozite pecuniare – imbraca forma baneasca de percepere si le intalnim sporadic in oranduirile sclavagista si feudala dar devin preponderente in capitalism odata cu extinderea relatiilor marfa – bani.

2. in functie de obiectivul impunerii, impozitul si taxele pot fi impartite in urmatoarele categorii:

a. impozite si taxe pe avere cum sunt spre exemplu impozitul pe cladiri si taxele pe terenuri.

b. Impozitul si taxele pe venit care se stabilesc si se percept asupra contribuabililor. Aceste impozite si taxe se realizeaza sub forma impozitului din salarii si impozitul pe profit.

c. Impozitele sau taxele pe cheltuieli pt limiterea sau franarea unor cheltuieli.

3. dupa modul de percepere distingem cea mai importanta grupare a impozitelor si taxelor, atat din punct de vedere teoretic cat si practic. Aceste impozite sunt:

I. impozite directe care se percep periodic, direct si nominal de la persoanele fizice si juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorilor bunurilor ce le apartin (impozitul pe cladiri, pe profit, pe salarii)

Impozitele directe in functie de criteriile ce stau la baza asezarii si incasarii lor pot fi:

a. impozite reale sau obiective ori pe produs sunt stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri), asupra produsului, asupra obiectului impozabil fara a se avea in vedere situatia persoanei, a contribuabilului.

b. Impozitele personale sau subiecteve au in vedere in principal persoana, contribuabilul in conexiune cu venituriel sau cu averea sa.