Drept constituțional

Conceptul de drept

Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si

garantate de stat, reguli al căror scop îl constituie organizarea si disciplinarea

comportamentului uman in cadrul relaŃional uman, precum si înfăptuirea acestui

comportament intr-un climat specific manifestării coexistentei drepturilor esenŃiale ale

omului si libertăŃilor lui cu justiŃia sociala.

. Notiunea de drept constitutional

Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de

stat, reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rang de lege, a caror aplicare este

realizata de bunavoie si, in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului. Dreptul

romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzand mai

multe ramuri de drept, precum dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul civil,

dreptul penal etc.

Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional, care prin

normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si

politice. În procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului, ca unul din principalele mijloace de

realizare a intereselor si vointei guvernantilor, ramura dreptului constitutional se

cristalizeaza mult mai tarziu, si anume o data cu aparitia primelor constitutii scrise din

lume, o data cu aparitia constitutiei in sensul modern al termenului. Este stiut ca inaintea

sfarsitului secolului al XVIII-lea nu existau constitutii, iar guvernantii se supuneau foarte

rar unor reguli de drept. Dreptul constitutional este deci o prezenta mult mai tarzie in

sistemul de drept, neavand vechimea dreptului civil, penal etc. De aceea, si conceptul

clasic de drept constitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar

format sub impulsul ideilor franceze. Din examinarea diferitelor definitii ale dreptului

constitutional, se poate trage concluzia ca normele pe care acesta le cuprinde

reglementeaza organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre

puterile publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului.

Definitiile date au elemente comune, dar si unele nuante specifice. in acest sens trebuie sa

observam ca unele definitii includ drepturile si libertatile omului si cetateanului, altele nu.

Apoi, asemenea nuantari rezulta din intelesul diferit ce se da unor notiuni, aceasta avand

ca efect restrangerea sau, dimpotriva, extinderea sferei dreptului constitutional. Retinem

in acest sens ca unii considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce

apar in procesul organizarii si exercitari puterii, altii ca organizarea puterii se cuprinde in

exercitarea puterii, in timp ce alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul

constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii. Daca unele definitii se marginesc

la prezentarea elementelor definitorii generale, altele cuprind si enumerari de institutii ale

dreptului constitutional. De asemenea, unele definitii exprima ideea ca anumite norme ale

dreptului constitutional nu ar fi veritabile norme juridice deoarece nu ar cuprinde

sanctiuni pentru incalcare lor.

Dintre autorii romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial, unii afirma ca normele

dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care apar in procesul de infaptuire

a acelei activitati fundamentale a statului care este activitatea de exercitare a puterii de

stat, in timp ce altii considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional

iau nastere in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat si, in fine, intr-o a treia

opinie se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale

fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.

În explicarea notiunii dreptului constitutional trebuie sa plecam de la necesitatea de a

identifica – pe baza unui criteriu stiintific –, in totalitatea normelor dreptului, acele norme

care formeaza ramura dreptului constitutional.

Vom observa astfel ca daca toate normele dreptului reglementeaza relatii sociale ce apar

in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii, normele dreptului

constitutional reglementeaza relatiile fundamentale ce apar in acest proces.

Tinand seama de aceste valente ale dreptului constitutional, putem spune ca dreptul

constitutional este ramura principala a a sistemului de drept, alcatuita din totalitatea

normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce iau nastere in

procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat. Sunt identificate si exprimate

aici atat genul proxim, cat si diferenta specifica, precum si obiectul de reglementare.

Trebuie sa adaugam ca notiunea dreptului constitutional nu trebuie confundata cu

notiunea de constitutie. Constitutia este o parte a dreptului constitutional, e drept cea mai

importanta, dar drept constitutional exista chiar si acolo unde nu exista constitutie, sfera

sa normativa fiind, firesc, mult mai larga decat cea a constitutiei.

Dreptul constitutional roman este o notiune utilizata pentru a desemna un ansamblu de

norme juridice care se deosebesc de cele care apartin altor ramuri ale dreptului, cum sunt

dreptul civil, dreptul administrativ etc., prin obiectul lor specific. Notiunea de drept

administrativ desemneaza insa si o anumita disciplina stiintifica. Stiinta dreptului

constitutional sistematizeaza cunostintele despre puterile in stat, cercetate in

complexitatea cauzelor, conditiilor, modalitatilor de manifestare, finalitatii si legaturilor

sale cu alte fenomene. Dreptul constitutional ca stiinta nu este altceva, in fond, decat un

ansamblu de cunostinte despre normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce

apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterilor in stat. La baza stiintei

dreptului constitutional se afla teoria stiintifica, verificata in practica, a separatiei

puterilor in stat: puterea legislativa, puterea judecatoreasca si puterea executiva, egale ca

importanta.

Izvoarele dreptului constitutional

Folosind o definitie simpla, in sensul careia prin izvor de drept se intelege acea forma

specifica, particulara de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de

edictare sau de sanctionarea lor de catre stat.Sunt izvoare de drept constituŃional

a)Constitutia si legile de modificare a Constitutiei

Constitutia este principalul izvor al dreptului constitutional, deoarece, asa cum am mai

precizat, toate normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional.

Constitutia este in totalitate izvor al dreptului constitutional. Acelasi caracter il au si

legile de modificare a Constitutiei.

b) Legea ca act juridic al Parlamentului

Imediat dupa Constitutie, izvor al dreptului constitutional este legea, inteleasa in

acceptiunea sa restransa de act juridic al Parlamentului. Vom observa ca nu toate legile

sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte

sunt izvoare ale altor ramuri de drept. Astfel, de exemplu, Codul Civil este izvor de drept

pentru dreptul civil, Codul Muncii pentru dreptul muncii. Legile ordinare sunt izvoare ale

dreptului constitutional cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar

in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului

constitutional, printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale.

c) Regulamentele Parlamentului

Regulamentele Parlamentului constituie izvoare ale dreptului constitutional, pentru ca

reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si

exercitarii puterii. in sistemul nostru parlamentar exista trei categorii de regulamente, si

anume: Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul

sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

d) Ordonantele Guvernului

Aceste ordonante se emit in baza art. 114 din Constitutie. Ele pot fi izvoare ale dreptului

constitutional daca indeplinesc conditia de a reglementa relatii sociale fundamentale

privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Cat priveste cealalta conditie, ea se

considera indeplinita ca urmare a delegarii legislative date de Parlament.