Drept Comunitar

1. Istoricitatea reglementarii comunitare în materie de faliment

În ceea ce priveste crearea unui drept al spatiului comunitar al

falimentului se poate vorbi de existenta, in timp, a doua etape si anume :

- o prima etapa care corespunde perioadei cuprinse între anii 1960-

1985, ;

- cea de-a doua etapa a început în anul 1990 si se considera ca continua

si în prezent, din necesitatea obiectiva de a perfectiona acest instrument

juridic.

Astfel, dupa cum se cunoaste, în baza prevederilor art. 220 din

Tratatul de la Roma, la nivel european, s-a constituit un comitet de experti

în scopul elaborarii unui proiect de conventie internationala în acest

domeniu al insolventei transfrontaliere destinata sa completeze Conventia

generala privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea

hotarârilor.

De mentionat ca prevederile Conventiei privind competenta

judiciara si executarea sentintelor în materie civila si comerciala,

încheiata în 1968 la Bruxelles, au exclus, în mod expres, sentintele legate de

insolventa, acestea prezentând prea multe dificultati de aplicare, datorita

compexitatii chestiunilor practice si legale implicate dupa cum precizeaza

doctrina în materie si asa cum s-a întâlni, deseorit în practica organelor de

jurisdictie.

Din aceste considerente, în anii de dupa 1960, la nivel european, au

fost adopate doua directive ale Consiliului, care reglementau, doar in mod

tangential, si prolematica din domeniul insolventei internationale. Acestea

sunt :

- Directiva nr. 77/87 din 14 februarie 1977, privind apropierea

legislatiilor statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor

angajatilor în cazul transferului întreprinderilor sau al unor parti din

acestea, Aceste prevederi au menirea sa protejeze drepturile personalului

salariat în cazul declararii falimentului, lucru posibil prin preluarea

obligatiilor cedentului întreprinderii fata de salariati acestuia, de catre

cesionari ;

- Directiva nr. 80-987 din 20 octombrie 1980 privind protectia

salariatilor în cazul pierderii locului de munca din cauza falimentului

întreprinderii.

Însa ,cu adevarat, primul document cu vocatie comunitara de

reglementare in aceasta materie priveste Grupurile europene de interes

economic (G.E.I.E), supuse dispozitiilor dreptului national guvernând

insolvabilitatea si încetarea de plati de la sediul lor cu precizarea necesara ca

deschiderea unei proceduri colective împotriva unui Grup european de

interes economic nu impune, prin ea însasi, deschiderea unei proceduri

similare împotriva membrilor sai, dispozitii asemanatoare care se întâlnesc

si în proiectul de reglementare a regimului juridic al societatilor anonime

europeane.