Dezvoltarea tehnico-stiinţifică actuală a determinat ampl ificarea ci rcuitului
mondial de valori materiale si spi rituale si consolidarea unui climat de colaborare
între popoare. Importanţa relaţiilor economice internaţionale impune desfăsurarea lor
numai în cadrul anumitor reglementări juridice, care au reţinut atenţia specialist ilor
si a unor organisme, care au reţinut atenţia special istilor si a unor organisme
internaţionale.
Necesitatea conlucrării pe plan legislativ în vederea elaborări i si dezvoltării
normelor de drept adecvate comerţului internaţ ional, a determinat Organizaţia
Naţ iunilor Unite să adopte o definiţie, care consideră dreptul comerţului internaţional
ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se reglementează raporturile ce se
stabilesc în procesul de iniţ iere, desfăsurare si final izare a operaţiunilor de comerţ
internaţional si de cooperare economică si tehnico-stiinţifică internaţională.
În mod sintetic s-a considerat că dreptul comerţului internaţional reprezintă
ansamblul normelor care reglementează relaţiile comerciale internaţionale.
Înt r-o accepţiune completă, dreptul comerţului internaţ ional este ansamblul de
norme conflictuale, norme de drept civil, de drept comercial si norme de drept
material uni form, iar în anumite l imite si norme de drept internaţional public, prin
care se reglementează raporturi le de comerţ internaţional si de cooperare economică
si tehnico-stiinţ ifică, stabilite între participanţi i la circuitul mondial de valori si de
cunostinţe.
Raporturile juridice care iau nastere în organizarea si înfăptuirea schimbului
de valori materiale si spirituale sunt reglementate atât de sistemele naţionale de drept
4
cât si de dreptul internaţional public. În consecinţă, doct rina jurdiică a grupat aceste
raporturi în:
- raporturi din sfera economică în incidenţă cu normele de drept internaţional
public, stabil ite înt re două sau mai multe state suverane si egale în drepturi
sau înt re state si organizaţiile interguvernamentale;
- raporturi de drept constituţ ional, administrativ, financiar si vamal , care
intră sub incidenţa normelor juridice naţionale, la care part icipă statul
suveran si diferi ţi agenţi economici , persoane fizice sau juridice.
- Raporturi pat rimoniale semiinternaţionale (mixte), la care part icipă statul în
dubla calitate de titular de suveranitate si de persoană juridică, iar pe de
altă parte agenţi economici din alt stat (acorduri de invest iţii indust riale,
contracte de concesiune a unor zăcăminte etc.);
- Raporturi patrimoniale si uneori cu caracter personal nepat rimonial înt re
agenţi economici din di feri te state, în cali tatea lor de participanţi la
comerţul internaţional.
2.OBIECTUL DREPTULUI COMERŢULUI I
Determinarea obiectului dreptului comercial presupune delimitarea domeniului
în care acţionează, în raport cu alte discipline juridice. Analizarea dreptului
comerţului internaţional denotă că are ca obiect raporturile de comerţ internaţional si
de cooperare economică si tehnico-sti inţifică. Acestea sunt raporturi patrimoniale
stabilite între part icipanţ ii la circui tul de valori si de cunost inţe, care se
caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor si prin echivalenţa prestaţ iilor la
care acestea se obligă.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
