Drept Administrativ

Curs 1

Elemente introductive privind administratia publica si dreptul administrativ

Cuvantul “administratie” provine din limba latina : prepozitia “ad” = la, catre si substantivul “minister” = servitor, supus.

Etimologia releva faptul ca administratia publica a fost conceputa inca de la aparitie la o actiune in supusenie; prinintermediul careie o anumita categorie de subiecte duce la indeplinire deciziile pe care le lua i alta categorie de subiecte.

Fenomenul administrativ a aparut astfel cand societatea s-a impartit in doua categorii : comandati si comandanti.

Administratia publica e o componenta a puterii executive , una din cele 3 clasice puteri in stat. Gandirea politologica-juridica-filozofica moderna s-a construit pe 3 teorii : cea a separatie puterilor in stat, a contractului social, a drepturilor naturale.

Inca din Antichitate Aristotel a dezvoltat teza comform careia in oricare stat exista 3 puteri : una care face legile ( deliberativa sau legistaltiva ( adica Parlamentul in sensul modern, una care pune legile in executare sau puterea executiva si una care solutioneaza eventualele litigii din viata publica sau privata adica puterea judecatoreasca. Dezvoltarea acestei teorii a realizat-o Montesquieu pornind de la realitatea ca acela ce detine puterea are tendinta sa abuzeze de ea. Pentru a stopa abuzul , puterile trebuie incredintate unor titulari diferiti. Teoria a aparut astfel ca o reatie impotriva absolutismului monarhic , cand se concentrau in mana unei singure persoane perogativele celor 3 puteri clasice , si a fost consacrata ca principiu de organizare in primele Constitutii ale lumii, impreuna cu unele declaratii de drepturi si libertati ( exemplu in 1789 Declaratia de drepturi si libertatiin Franta). Constitutia Romaniei in prima sa varianta nu a consacrat expres acest principiu , el a fost introduc in urma revizuirii din 2003, in articolul 1 alinniatul 4.

Precizam ca niciodata puterile n-au fost complet separate una de celelalte, ca intotdeauna au existat forme de colaborare pentru realizarea unui echilibru mentionat in Constitutie, iar autoritati care apartin traditional unei puteri exercita si prerogative care tin de alta putere. Ca exemplu seful statului indiferent de forma de guvernamant e cel care promulga legile , deci exercita atributii specifice puterii legistaltive, tot el acorda gratierea individuala sau numeste judecatorii, deci exercita prerogative ce tin de puterea judecatoreasca.

Autoritatile ce exercita prerogative celor 3 clasice puteri in stat sunt reglementate in titul 3 al Constitutie : Autoritati publice in urmatoarea succesiune :

Puterea Legistaltiva : Capitotulul I – Parlamentul ce este organ reprezentativ suprem al poporului roman , anume unicul organ legislativ al tarii.

Puterea Executiva : Capitolul II – Presedintele ; Capitolul III Guvernul ; Capitolul IV Raporturile parlamentului cu guvernul ; Capitolul V Administratia publica

Puterea Judecatoreasca : Capitolul VI Autoritatea Judecatoreasca

Nu sunt singurele autoritati publice reglementate de Constitutie sau alte acte in baza Constitutiei. Exista si alte autoritati publice :

- Avocatul Poporului reglementat in titlul II Capitolul IV

- Curtea Constitutionala careia i se consacra tot titlul V

- Curte de Conturi in titlul IV

De altfel prin statutul lor acestea nu se incadreaza in clasica trinitate a puterilor in stat , iar existenta acestor autoritati e un argument ce determina gandirea juridica moderna sa interpreteze intr-o alta viziune principiul separatiei puterilor in stat si va determina ca acest principiu sa nu mai fie reglementat expres si in modalitatea clasica , in care el s-a regasit in Constitutiile adoptate in secolul 18 pana la jumatatea secolului 20 . Astfel Constitutia Frantei din 1958 recunoaste pentru Guvern atributii de legiferare , concretizate in adoptarea de acte normative numite regulamente, iar domeniile in care Parlamentul intervine cu legi sunt expres si limitativ enumerate in Constitutia Frantei, ceea ce a permis asertiunea ca in sistemul francez actual regula o reprezinta regulamentul, iar legea exceptia.

Si in sistemul roman regasim institutia delegarii legislative cea ce inseamna transferul de competente dinspre Parlament inspre Executiv ce se concretizeaza in adoptarea de ordonante , simple sau de urgenta , insa filozofia institutie obliga ca prerogativele normative ale Guvernului sa nu afecteze rolul de unic organ legislativ al Parlamentului.

Administratia publica ne apare astfel ca o dimensiune a executivului , fara a fi insa singura dimensiune a acestuia , deoarece executivul cuprinde 2 dimensiuni:

- administrarea ( satisfacerea nevoilor cotidiene , a nevoilor sociale de interes public)

- guvernarea ( deciziile cu caracter strategic pentru prezentul si viitorul unui stat in relatiile interne si internationale )

Specific administratie publice este regimul de putere publice, prin care se evoca/intelege ansamblul unor prerogative exorbitante , derogatorii de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile publice si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul general atunci cand acesta intrai in confilict cu interesul particular.

In mod traditional administratia publica si dreptul administrativ care o reglementeaza au fost concepute prin raportare la realizarea de servicii publice. Notiunea de serviciu public evoca o activitate realizata de un organ public sau de un agent privat autorizat de un agent public, prin care se satisfac nevoi sociale de interes public. Exemplu : serviciul public de invatamant este prestat atat de agenti publici (institutiile de invatamant de stat ) cat si de agenti privati, respectiv universitatile particulare, autorizate sau acreditate de institutii publice abilitate (Ministerul Invatamantului).

In sistemul actual , administratia publica nu mai are doar o natura statala , ca in regimul trecut, existand 2 categorii de autoritati publice care realizeaza 2 tipuri de administratie :

a) autoritati de natura statala ale administratie de stat ce realizeaza administratia publica de stat (presedintele, prefectul, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celelalte organe centrale de specialitate)

b) administratia publica de natura autonoma locala, care sunt alese prin vot universal de cetatenii cu drept de vot din unitatile administrativ teritoriale in care se includ consiliile locale , judetene, primarii.

Administratia publica este notiunea cheie a dreptului administrativ , ce e o ramura a dreptului public. Inca din Antichitate s-a fundamentat existenta a 2 mari ramuri de drept , potrivit principiului lui Ulpian : Publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat privatum singularum utilitatem.

Dreptul administrativ ca ansamblu de norme juridice reglementeaza doua categorii de relatii sociale :

1) relatii de administrare activa prin care se pune in executare legea sau in limitele legii se preteaza servicii publice

2) relatii de natura conflictuala dintre autoritatile publice si cei vatamati in drepturile sau libertatile sau interesele lor legitime, relatii ce apartin institutiei contenciosului administrativ, institutie ce cuprinde litigiile dintre administratie si cei administrati si al carei fundament se afla in articolele 52 si 176 alin 6 din Constitutie.