A. Primaria si consiliile locale
B. Consiliul judetean
C. Institutia prefectului , simbol al incalcarii teoriei separatiei
puterilor in stat.
POLITICUL, PUTEREA SI ADMINISTRATIA
In modelul liberal, aceasta a doua relatie fundamentala este
construita, de asemenea, in asa fel incat sa protejeze libertatea
individului, dar a individului in calitate de cetatean.
Relatie echilibrata, ea este ca relatia dintre adminitratie si
economie, fondata pe cuplul subordonare- separare a
autoritatilor administrative si politice.
a) Subordonarea este de aceasta data aceea a
administratiei fata de politica. Autoritatile administrative nu
dispun de fapt de nici o legitimitate proprie. "Corpul
legislativ-afirma Carre de Malberg-in calitate de emitator al
alesilor tarii, este autoritate superioara care poseda singura o
putere de vointa si de decizie initiale". Autoritatile politice
plasate in fruntea administratiei sunt emanatia acestui corp
legislativ si autoritatile administrative trebuie, deci, sa li se
supuna neconditionat.
|Astfel, "orice activitate subordonata autoritatilor administrative,
chiar si inclusiv seful executivului (depinde) de cerintele prealabil
enuntate prin legislator". Aceste idei exprima cu cea mai mare
corectitudine teoria constitutionala britanica spre exemplu, enuntand
principiul responsabilitatii ministeriale. |Acest principiu implica
faptul ca ministrul trebuie sa aprobe sa sa-si asume toate actiunile
agentilor din ministerul sau: "Ministrii trebuie sa raspunda de tot
ceea ce se face in departamentul lor, si in afara de cazurile de
nesupunere sau eroare, ei sunt obligati sa-si asigure responsabilitatea
actelor functionarilor care sunt sub ordinele lor". Din punct de
vedere istoric acest principiu al teoriei constitutionale apartinand
secolului al |XIX-lea isi are originea in epoca in care Camera
Comunelor exercita un controldirect si minutios sub toate aspectele
asupra activitatii guvernamentale. Oricw decizie luata de un
functionar trebuia sa fie luata in numele ministrului sau, acesta fiind
singurul responsabil in fata Parlamentului. Avantajul unei astfel de
solutii era ca, controlul parlamentar devenind mai eficace in masura
in care deputatii puteau intotdeauna sa puna in cauza fara a avea
nevoie sa caute mai departe responsabilitatea unei administratii prin
ministrul care o avea ca sarcina. |Astazi principiul responsabilitatii
ministeriale a luat o noua dimensiune. Servind, in linia teoriei
constitutionale liberale cea mai clasica, pentru a facilita controlul
parlamentar asupra ministrului si administratiei sale, justifica de
asemenea subordonarea cea mai stricta a functionarilor fata de
ministrul lor. |Deoarece ministrul este singurul responsabil de
actiunile serviciilor si functionarilo din minister in fata
Parlamentului, este evident ca functionarii ministerului nu sunt
convocati de Parlament pentru a-si apara opiniile si araspunde de
activitatile lor. Ministrul raspunde singur de obligatiile sale fata de
|Parlament, principiul responsabilitatii ministeriale mentine deci
functionarii in anonimat si accentueaza caracterul ierarhic al relatiei
dintre functionari si ministrul lor.
|Acelasi principiu constitutional prevazut in Germania
Federala, unde articolul 65 al Legii fundamentale arata ca
"fiecare ministru federal dirijeaza afacerile departamentului
sau intr-un mod independent si sub propria sa
responsabilitate". |La fel, in |Franta, Constitutia celei de-a V-a
|Republici este foarte explicita in aceasta privinta, al carui
articol 20 afirma ca Guvernul este responsabil in fata
Parlamentului si ca el dispune de administratie.
Subordonarea administratiei puterii politice rezulta, deci,
foarte clar din diferite tari liberale, in acelasi timp din teoria si
textele constitutionale.
b) |Separarea autoritatilor administrative de cele politice
constituie celalalt aspect al relatiei analizate. Nu este o
separatie absoluta: exista locuri de intalnire care oermit relatie
administratie-politica sa se impleteasca. Organe colegiale sau
individuale, ele furnizeaza locul de intalnire al celor doua
tipuri de autoritati si asigura subordonarea institutional a
administratiei fata de puterea politica, permitand vointei
politice sa se manifeste si sa se impuna administratiei.
Asa dupa cum am mai aratat in Capitolul II/3.1 din partea a
treia a acestei lucrari, in Marea Britanie, cu precadere,
organele colegiale joaca acest rol de legatura. Este vorba
despre |serviciile |Primului-|Ministru sau cele ale Cabinetului,
care se caracterizeaza toate prin faptul ca recrutarea este fie
administrativa, fie politica si ca functiile lor constau in a
asigura, dupa caz, prezenta administratiei in deliberarile
politice sau cea a puterii politice in reuniunile functionarilor.
|Printre organele administrative, |Oficiul privat-secretariatul
particula al Primului-Ministru-organ compus numai din
functionari de cariera, joaca un rol important de transmitere
intre Primul-Ministru si ansamblul de administratii. |De
asemenea, Cabinetul |Oficiu, in serviciul intregului Guvern, si
nu numai al |Primului-Ministru, asigura, in afara de
secretariatul Cabinetului, un rol de coordonare inreministeriala
eficace. In |Franta, |Secretariatul General al |Guvernului joaca
un rol destul de asemanator celui al Cabinetului |Oficiu, la fel
ca in Germania federala, |Bundeskanzleramt.
La cealalta extermitate se situeaza organele "politice":
|Consiliul personal al Primului-Ministru britanic, insarcinat cu
examinarea, sub unghiul politicii de partid, a tuturor
problemelor pe care ||Primul-Ministru trebuie sa le trateze.
Membrii acestui Consiliu personal asista, la cererea sa, la
comitetele si reuniunile interministeriale si asigura asfel o
prezenta "politica" in reuniunile care, fara aceasta, ar fi pur
"administrative". In acelasi fel, "Policy Unit" (celula politica),
creata in 1974 alaturi de |Primul-Ministru, nu are nici un
functionar. Rolul sau este de a asigura ca obiectivele politice
definite ca prioritati prin programul electoral si platforma
partidului sa se regaseasca efectiv in proiectele ministeriale.
Dirijata de un |Senior |Policy |Adviser, ea nu intervine pe langa
administratie decat in doua moduri: fie direct, alaturi de un
minister, respectand principiul ierarhic si cerand Secretarului
Permanent-un fel de Secretar General al Ministerului-ca un
manbru al Celulei Politice sa se poata intretine cu unul din
functionarii Ministerului, sau sa ia parte la o reuniune interna
(comitetul departamental), fie participand la reuniuni
interministeriale chiar daca nu dispune de nici o autoritate
directa asupra serviciilor administrative, in scopul de a asigura
prezenta unui reprezentant al puterii politice in comitetele sau
reuniunile care, fara el, ar fi formate exclusiv numai din
functionari importanti. Rolurile sunt deci atent distribuite si
subordonarea administratiei puterii politice rezulta din
existenta acestor pozitii-mai putin numeroase dar obligatoriiprin
care trece institutional comunicarea intre instantele
politice si administrative.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
