Dreptul muncii Curs 1
- test la seminar cu 2 sapt inainte de examen
- examenul consta in 14 grile
- de la seminar primim 3 p, de la examen 7 p in total 10p
Intre salariat si angajator se incheie un contract de munca si se naste in consecinta un raport juridic de munca. Intre functionarul public si autoritatea sau institutia publica se incheie un contract administrativ si se naste tot un raport juridic de munca denumit raport de functie publica.
Intre salariati si angajator se incheie si un contract colectiv nascandu-se un raport colectiv de munca.
Intre fucntionarii publici si autoritatea publica se incheie un acord colectiv nascandu-se un raport colectiv de munca.
Dreptul muncii se ocupa de analiza normelor juridice care reglementeaza raporturile individuale si de munca ale salariatilor.
O parte a dreptului administrativ se ocupa cu acordurile de munca de functie publica ale functionarilor publici. Intre cele doua categorii de norme juridice exista urmatorul raport legea 188/99 privind statutul fucntionarilor publici, se completeaza daca este necesar cu normele codului muncii asadar legislatia muncii reprezinta dreptul comun pentru dreptul functiei publice.
Daca in dreptul muncii exista o lacuna se merge ca drept comun la dreptul civil. Daca exista o lacuna in dreptul functiei publice se merge la dreptul muncii si daca nici asa nu se poate rezolva se merge la dreptul civil.
Si alte categorii de persoane se afla in raport juridic de munca: demnitarii, magistratii, membrii cooperatori dar ele nu lucreaza in subordinea unei alte persoane. In timp ce salariatul lucreaza in subordinea angajatorului iar functionarii publici in subordinea autoritatiilor institutiilor publice.
Liber profesionistii: avocatii, medicii, arhitectii, expertii contabili si contabilii autorizati s.a. nu lucreaza in subordinea nimanui si nu au un raport de munca. Ei lucreaza pentru un client(pacient) pe baza unui contract civil.
Situatia salariatilor este reglementata de codul si legislatia muncii in situatia functionarilor publici de legea 188/99 statutul functionarilor publici si statute speciale pe baza ei.
Functionarii publici au cele mai mari similitudini cu salaratii si raportul lor de munca se naste pe baza unui contract , si ei sunt subordonati, pot fi delegati sau detasati, si incetarea raportului de functie publica este similara cu incetarea contractului de munca.
De aceea se sustine ca analiza functionarilor publici ar trebui facuta nu in drept administrativ ci in dreptul muncii. Este o opinie anticipativa dar prematura.
In realitate este esential ca ramanand in dreptul muncii si respectiv in dreptul administrativ analiza sa se realizeze in mod comparativ intre salariat si functionar public.
Celelalte categorii de raporturi juridice nu sunt realizate in prezent de nici o ramura de drept de sine statator. De aceea se sustine ca toate aceste raporturi juridice de munca ar trebui sa fie intr-o ramura noua denumita a dreptului profesional.
Functionarul public se deosebeste de salariat din doua puncte de vedre:
- el este un purtator al puterii publice, lucreaza in numele si pentru autoritatea si institutia respectiva in principal in raporturile cu tertii; salariatul chiar la aceeasi autoritate nu actioneaza in numele ei, exercitand puterea statului.
- In cazul functionarului public salariul si atributiile de serviciu nu se pot negocia individual in timp ce in cazul salariatului regula este aceea ca ambele se stabilesc prin negociere.
Izvoarele dreptului muncii:
Izvoare comune cu celelalte ramuri de drept sunt Constitutia, alte legi, ordonante de urgenta si ordonante ale guvernului, hotararile guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor.
Practica judecatoreasca nu constituie in sistemul nostru izvor de drept asa cum este in alte state(Marea Britanie) cu toate acestea hotararile Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in interesul legii sunt obligatorii pentru instantele judecatoresti, deciziile curti constitutionale daca decalara neconstitutional un anumit text legal sunt la fel obligatorii.
Hotararea Curtii de Justitie a comunitatilor europene sunt obligatorii pentru toate statele si toate subiectele de drept in cadrul uniunii europene.
Obiceiul juridic este izvor de drept numai daca intr-un anumit caz concret legea stabileste acest lucru.
Doctrina juridica nu are caracter de izvor de drept.
Izvoarele internationale, conventiile si recomandarile Organizatiei Muncii create in 1919 si care cuprinde aproape 200 state reprezinta fiecare in sistem tripartid si care au faurit de-alungul celor 90 ani dreptul international al muncii adoptand aproape 120 conventii. Obligatoriu ele trebuie analizate si daca statul este de acord se ratifica si intra in legislatie interna. Recomandarile dau numai un sens, nu este obligatorie analiza lor.
Datorita acestor norme in aproape un secol s-a produs o relativa uniformizare a normelor dreptului muncii in state diferite.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
