Asociațiile Familiale

• Aspecte generale

Reglementările cu privire la asociaţia familială se regăsesc în Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.

Astfel, asociaţia familială se constituie din membrii de familie care hotărăsc asocierea pentru obţinerea de profit (art. 2 alin. 1). Sunt consideraţi membrii unei familii, în sensul prezentei legi, soţul, soţia şi copiii acestora care au împlinit vârstă de 16 ani la data autorizării asociaţiei familiale, precum şi rudele acestora până la gradul al patrulea inclusiv.

Asociaţia familială se constituie din iniţiative unei persoane fizice în cadrul familiei respective, sau un reprezentant al acesteia, fiind şi reprezentantul asociaţiei în relaţiile cu terţii.

Extrapolând dispoziţiile art. 2 la cele care se regăsesc la art. 5 din Legea 300/2004, a rezultat ca pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau în cadrul asociaţiilor familiale, persoanelor fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- au îndeplinit vârsta de 18 ani, persoanele care solicită autorizarea, respectiv 16 ani în cazul normelor asociaţiei;

- starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii pentru care se solicită autorizarea;

- au calificarea – pregătirea profesională sau după caz, experienţa profesională necesară desfăşurării activităţii economice pentru care solicită autorizarea;

- nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitive pentru una din faptele sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiară fiscală de natura celor care se înscriu în capitolul fiscal;

- îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute în legislaţia din domeniul sanitar, sanitar – veterinar, protecţia mediului, protecţia muncii şi apărării împotriva incendiilor

Membrii asociaţiei familiale, cât şi cei care desfăşoară activităţi economice în mod independent sunt numiţi expres de către legiuitor în cuprinsul Legii nr. 300/2004 angajaţi proprii. Legiuitorul prevede expres ca angajatul propriu nu presupune raporturi de muncă faţă de angajator, ci aceasta calitate se referă la dreptul celui în cauză de a fi asigurat în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de legile speciale din domeniile enunţate mai sus.