Fundamentul Dreptului Comercial Comunitar

FUNDAMENTUL DREPTULUI COMERCIAL COMUNITAR

Piatra de fundament a dreptului commercial comunitar a fost pusa odata cu Tratatul de la Roma,care a statuat

Principalele sale principii si directii de dezvoltare.

Astfel,art.2 stipuleaza ca sarcina pentru C.E.E: promovarea unor activitati economice armonioase si unitare in cadrul Comunitatii, prin constituirea unei piete comune si prin armonizarea si coordonarea

progresiva si unitara a politicilor economice ale statelor

member.

In continuare art.3 lit.c prevede ,, desfintarea restrictiilor intre statele membre, in calea libertatii de miscare a persoanelor, serviciilor si capitalului’’.

Art.3 lit. h prevede ,, armonizarea progresiva a legislatiilor statelor membre in vederea functionarii corespunzatoare a pietei comune’’.

Acest articol 3 cuprinde caracteristicile generale care diferentiaza C.E.E de o simpla uniune vamala sau o zona de a liberului schimb.

LIBERTATEA DE MISCARE A PERSOANELOR,SERVICIILOR SI CAPITALULUI IN COMUNITATEA EUROPEANA

Libertatea de miscare a persoanelor, serviciilor si capitalului in cadrul Comunitati Europene este reglementata de art.52-56 ale Tratului de la Roma.

Libertatea de miscare a persoanelor si capitalului presupune si dreptul oricarui cetatean al fiecarui stat membru de a desfasura o activitate comerciala pe teritoriu oricarui stat membru, inclusiv prin infintarea unor societati comerciale sau ,, joint-ventures’’,filiale,

sucursale , reprezentante, agentii comeciale,precum si dreptul de a lucra ca angajat in oricare stat membru.

Libertatea serviciilor presupune dreptul de a desfasura o activitate temporara si de a presta servicii pe teritoriul sau de a presta servicii intr-un stat in favoarea unei firme inregistrate in alt stat membru.

Art.52 prvevede desfintarea restrictilor in ceea ce priveste libertatea de miscare a cetatenilor statelor membre in cadrul Comunitatii Europene.Art.58 alin 1

acorda un tratament similar firmelor si societatilor comerciale care sunt constituite,asa cum prevede art .58 alin. 2 in conformitate cu legea nationala a unui stat membru, putand avea sediul social, administratia sau principalul loc de activitate in oricare altul dintre statele membre.

Firmele si societatile comerciale,asa cum sunt definite de art.58alin.2 include toate intreprinderile care sunt producatoare de profit.

Directivele C.E.E in domeniul Dreptului commercial comunitar sunt adoptate prin majoritate de voturi in Consiliul de Ministri,la propunerea Comisiei Europene.

Art.60 alin.1 defineste ,,serviciile’’ in acceptiunea Tratatului C.E.E ca find acelea ,, prestate in vederea obtinerii unor castiguri, altele decat cele reglementate de prevederile Tratatului referitoare la libertatea de miscare a marfurilor,capitalului si persoanelor.

Art.60 alin 2. include in termenul de ,,servicii’’, in intelesul alin.1 si pe acelea cu caracter industrial si comercial, prestate de mici mestesugari si liber-profesionisti.Libertatea prestarii serviciilor presupune si dreptul celui ce beneficiaza de anumite servicii de a se deplasa in alt stat din cadrul C.E.E, in vederea obtinerii acelor servicii.

Singurele exceptii la libertatea de miscare si libertatea prestarii serviciilor se refera la activitati care presupun

exercitiul puterii de stat,intersul public, sanatatea si siguranta nationala si ,,exceptiile judiciare’’ fundamentate pe interesul general, asa cum rezulta ele din jurisprudenta Curtii Europene de Jusititie.

De asemenea Tratatul prevede expres ca de toate libertatile mai sus mentionate nu beneficiaza Insulele Canalului Maneci si Insula Omului.

Foarte interesant si important este art.100 care stipuleaza dreptul Consiliului de Ministri al C.E.E de a emite directive ,, de indrumare ‘’ care sa ,,ajusteze’’ orice prevederi cuprinse in legislatiile statelor membre ,, de natura a afecta buna functionare a pietei comune’’, precum si directive care sa stopeze orice actiune administrative in acest sens.

Acest gen de directive trebuie, insa adoptate in unanimitate in Consiliul de Ministri al C.E.E.

Art.100 a fost completat cu art.100 A ( prin actul unic European) care prevede in plus o serie de astfel de directive care pot fi adoptate chiar si numai cu o majoritate calificativa.

Potrivit art.235, Consiliul de Ministri poate adopta acte legislative comerciale in cazurile in care in anumite acte si fapte juridice nu sunt reglementate in vreun fel si este nevoie acuta de a legifera diverse operatiuni necesare bunei functionari a pietei comune .