Dreptul Afacerilor Comerciale

CURS 1

Capitolul I. Concepte fundamentale ale teoriei dreptului

I.1. Originea, înţelesul şi definiţia dreptului

Cuvântul “drept” are mai multe înţelesuri

a) Prin “drept” înţelegem totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul reglementarii relaţiilor dintre oameni în cadrul societăţii. Acesta este dreptul obiectiv.

b) În al doilea rând prin “drept” se înţelege prerogativa (facultatea, posibilitatea) unei persoane de a avea o anumita conduita, de a îndeplinii anumite acte juridice, de a exercita drepturile prevazute şi ocrotite de dreptul obiectiv şi de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare dreptului său, ce poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. Acesta este dreptul subiectiv.

c) În a treia accepţiune, cuvântul “drept” desemnează sintagma “Ştiinta dreptului” - ştiinţă socială, care studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi dreptului, instituţiile politico-juridice, şi formulează principiile generale de conducere ale societăţii, studiază fenomenul juridic în toate formele sale de manifestare.

II. 2. Sistemul dreptului. Diviziunile şi ramurile dreptului

Normele juridice sunt legate între ele şi alcătuiesc un sistem, care reflectă: atât unitatea dintre norme, cât şi diferenţele dintre ele.

→ Sistemul de drept

Sistemul de drept reprezintă un ansamblu de norme juridice legate între ele organic prin obiectul de reglementare (adica grupul de relaţii sociale supuse reglementării) şi metoda de reglementare.

În cadrul ramurii de drept, normele juridice sunt legate între ele în cadrul instituţiilor juridice. Instituţia juridică - cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale, ce dau nastere la raporturi juridice. Spre Exemplu: normele juridice care reglementează proprietatea formează - instituţia dreptului de proprietate, altele alcătuiesc instituţia precripţiei extinctive, a nulităţtii, a contractului etc.

→ Diviziunile dreptului

Sistemul dreptului intern se împarte în drept public şi drept privat

Dreptul public cuprinde norme ce reglementează: organizarea statului şi a autorităţilor publice, raporturile dintre stat şi cetăţeni, precum şi de actele făcute de persoanele învestite cu atribuţii speciale pentru realizarea unor interese generale.

Dreptul privat cuprinde norme ce reglementează raporturile private dintre cetătenii aceluiaşi stat.

Deosebirea dintre aceste diviziuni – constă, pe de o parte, în natura intereselor ocrotite şi pe de altă parte, în natura raporturilor sociale reglementate prin normele de drept.

În dreptul public se regăsesc raporturile: între individ şi colectivitate şi între individ şi organele autorităţii statale.

În dreptul privat se stabilesc raporturi între indivizi.

→ Dreptul public cuprinde urmatoarele ramuri de drept (fără a le prezenta pe toate):

1. Dreptul constituţional reglementează: principiile şi normele referitoare la: organizarea, alcatuirea si componentele autoritatilor statale, sistemul electoral, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Principalul izvor de drept al normelor de drept constituţional este Constitutia - legea fundamentală a statului.

2. Dreptul administrative, cuprinde norme care privesc organizarea şi desfăşurarea activităţii organelor administraţiei de stat şi a serviciilor publice.

3. Dreptul financiar, cuprinde norme care reglementează relaţii referitoare la: întocmirea, aprobarea şi executarea bugetului de stat.

4. Dreptul penal, cuprinde totalitatea normelor care stabilesc faptele sociale cu un grad de pericol social ridicat, respectiv infracţiunile, precum şi pedepsele ce se aplica infractorilor.

5. Dreptul procesual civil, cuprinde norme juridice ce reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor civile, şi de executare a hotarârilor pronuntate în aceste cauze.

6. Dreptul procesual penal, cuprinde ansamblu normelor juridice ce reglementează desfăşurarea procesului penal atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii.

→ Dintre rmurile dreptului privat enumerăm:

1. Dreptul civil cuprinde norme ce reglementează: raporturile patrimoniale dintre persoane fizice, dintre persoane juridice ori între persoanele fizice şi juridice; raporturi în care subiectele se află pe poziţie de egalitate juridică, precum şi raporturi personale nepatrimoniale referitoare la nume, domiciliu, onoare, libertate etc.

2. Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează raporturile patrimoniale având caracter comercial izvorâte din natura actelor şi faptelor juridice (acte şi fapte de comerţ), ori din calitatea specială a participantilor (comercianţi) la raporturile juridice respective.

3. Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeaza raporturile decurgând din institutia juridica a casatoriei, a rudeniei, filiatiei, adopţiei, precum şi a normelor privind ocrotirea minorilor şi a celor lipsiţi de capacitate (alienaţii şi debilii mintali).

4. Dreptul muncii cuprinde norme ce reglementează: raporturi sociale de munca dintre patroni si salariati; raporturi dintre cel ce angajeaza (de regulă, natura muncii, locul de munca, drepturile şi obligatiile partilor, răspunderea materială şi disciplinară, protecţia şi igiena muncii, respectiv, jurisdicţia muncii.

→ Dreptul afacerilor cuprinde, în cea mai mare parte a lor, normele juridice din dreptul civil şi totalitatea normelor din dreptul comercial, care reglementează, actele de comerţ (afacerile), şi comerciantul persoană fizică şi juridică. I. 3. Caracterizarea generală a dreptului civil român, a dreptului comercial român şi a dreptului afacerilor.