Dreptul Afacerilor

1. Raportul juridic de drept al afacerilor

Dreptul afacerilor nu este o ramură de drept. Dimpotrivă, este o disciplină compozită, înmănunchiind instituţii dintre cele mai diverse, aparţinătoare unor ramuri de drept privat, dar chiar şi de drept public, unite prin aceea că slujesc aceluiaşi obiectiv: derularea unei afaceri. De câte ori ne vom referi la „dreptul comun”, vom avea în vedere prevederile de drept civil, de la care vin să deroge uneori prevederile aplicabile afacerii. Ori de câte ori nu există astfel de derogări, dispoziţiile de drept civil sunt pe deplin aplicabile.

Pentru naşterea unui raport juridic de drept al afacerilor nu este suficientă doar existenţa subiectelor de drept între care acesta se încheie şi a normelor juridice care îl reglementează. Încheierea unui asemenea raport juridic depinde şi de existenţa unei împrejurări care să îl declanşeze: o acţiune umană sau un eveniment.

Asemenea împrejurări pot să depindă de voinţa omului (acţiuni umane) sau să fie independente de aceasta (evenimente).

Acţiunile umane se clasifică la rândul lor în:

- acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic de drept al afacerilor. Aceste acţiuni se numesc acte juridice; ele vor forma obiect de preocupare în capitolul următor;

- acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice dar de care legea leagă totuşi producerea unor asemenea efecte. Aceste acţiuni poartă numele de fapte juridice şi pot fi, la rândul lor, licite sau ilicite.

Faptele juridice se produc ca urmare a voinţei omului; deşi voluntare, faptele juridice licite şi ilicite nu sunt săvârşite cu intenţia producerii efectelor juridice de drept al afacerilor.

2. Participanti la raportul juridic de drept al afacerilor

Potrivit art.7 din Codul commercial, „sunt comercianti aceia care fac acte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale”.

Conform Legii 26/1990, modificata si completata de Legea nr.161/2003 se include in categoria comerciantilor inca trei categorii de subiecte ale raporturilor de drept comercial.

- Regiile autonome;

- Cooperativele;

- Gruparile de interes economic.

2.1. Comerciantul persoana fizica

Legiuitorul defineste comerciantul persoana fizica, ca fiind acea persoana cetatean roman sau cetatean al statelor membre ale Uniuniii Europene si a celorlalte state care apartin Spatiului Economic European.

Conditiile pentru care o persoana sa devina comerciant sunt:

a) Persoana fizica sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege. În privinţa capacităţii de folosinţă, în principiu, orice persoană beneficiază de această prerogativă, putere recunoscută de lege. Nimănui nu i se poate îngrădi capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Aşadar, de regulă, orice persoană fizică are vocaţia necesară pentru a fi comerciant, vocaţie care izvorăşte din principiul libertăţii comerţului.

Există anumite incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii care împiedică o persoană fizică de a dobândi calitatea de comerciant. Astfel, activitatea de comerţ, datorită caracterului său speculativ, este incompatibilă cu anumite funcţii sau profesii ale unor anumite categorii de persoane fizice. Astfel, nu pot fi comercianţi, datorită funcţiei pe care o deţin: parlamentarii; funcţionarii publici; magistraţii (judecătorii, procurorii); militarii, etc.

Nu pot fi comercianţi, datorită profesiei, acele persoane care exercită profesiuni liberale: avocaţi; notari; medici etc.

În plus, persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele (infracţionale) prevăzute de lege nu mai pot exercita profesiunea de comerciant, dacăexistă o hotărâre judecătorească prin care să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o pedeapsă complemetară.

În privinţa capacităţii de exerciţiu, persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant numai dacă are capacitate de exerciţiu deplină, deci să fi împlinit vârsta de 18 ani.

b) Persoana fizica sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert;

c) Comertul desfasurat sa fie realizat in nume propriu si pe riscul sau;

d) Activitatea comerciantului sa aiba drept scop obtinerea de profit excluzandu-se de principiul activitatea nelucrativa;

e) Comerciantul persoana fizica trebuie sa fie autorizat conform legii.

Pentru ca o persoana fizica sa poata desfasura activitatea economica in mod independent este necesar a se obtine in prealabil o autorizatie eliberata in conditiile legii. Autorizatia se elibereaza la cerere de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv i sectoarelor municipiului Bucuresti pe a carui raza teritoriala isi au domiciliul persoanele fizice.

Cele mai importante obligaţii ale comerciantului sunt:

- înregistrarea în registrul comerţului;

- riguroasa evidenta a activiatii – registrele proprii;

- transparenta si publicitate.

Comerciantului îi revin şi alte obligaţii legate de activitatea contabilă. În această categorie se înscrie şi obligaţia de întocmire a bilanţului contabil, anual şi după caz, în momentul reorganizării (prin comasare: fuziune sau absorbţie, ori prin divizare) sau dizolvării. Bilanţul contabil conţine imaginea fidelă a patrimoniului comerciantului.

O altă obligaţie a comerciantului este îndeplinirea la timp a obligaţiilor fiscale.

2.2. Societăţile comerciale

Reglementarea societăţilor comerciale este în prezent cuprinsă în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. În plus, au fost adoptate reglementări cu caracter special în materia societăţilor comerciale constituite în anumite domenii de activitate precum: societăţile bancare, societăţile de asigurări şi reasigurări etc.

Societăţile comerciale se constituie în temeiul unui acord de voinţă ce îmbracă forma unui contract de societate, în vederea desfăşurării de activităţi economice având natură comercială. Ele sunt persoane juridice, având astfel calitatea de subiect de drept de sine stătător.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată.

Societatea în nume colectiv este acea societate al cărei capital social este împărţit în părţi de interes, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.