Dreptul Afacerilor

ASPECTE GENERALE.

CLASIFICARE ŞI CATEGORIILE COMERCIANŢILOR

Subiectele în relaţiile comerciale, în mod tradiţional, sunt participanţii la raporturile juridice, fie că sunt persoane fizice, fie că sunt persoane juridice. Potrivit Codului comercial român, subiecte ale raporturilor juridice comerciale pot fi atât comercianţii cât şi necomercianţii. În articolul 7 Cod comercial se prevede: “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale.”

Potrivit articolului 7 Cod comercial comercianţii se împart în două categorii:

- Comercianţii persoană fizică

Persoanele fizice au calitatea de comerciant dacă săvârşesc fapte de comerţ cu caracter profesional. Potrivit Codului comercial, comerciantul persoană fizică este definit prin apartenenţa sa la un anumit grup profesional şi prin faptele de comerţ pe care le săvârşeşte. Comerciantul persoană fizică are calitatea de comerciant si atunci când realizează această activitate în cadrul unei asociaţii familiale, în condiţiile Legii 300/2004, sau al unei societăţi în participaţiune, în condiţiile articolului 251 Cod comercial.

- Societăţile comerciale

În privinţa acestora, Codul comercial precizează că ele au calitatea de comerciant. În concepţia legiuitorului, prin societăţi comerciale înţelegem societăţile constituite conform Legii nr. 31/1990 republicată.

- În Legea nr. 26/1990, republicată şi în Legea nr. 359/2004 se include în categoria comercianţilor încă două categorii de subiecte ale raporturilor de drept comercial:

- Regiile autonome

Organizate în ramurile strategice ale economiei naţionale, acestea sunt persoane juridice care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 30/2000 şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale.

- Organizaţiile cooperatiste

Potrivit legii, organizaţiile cooperatiste desfăşoară o activitate de producere şi desfacere de mărfuri, prestări de servicii etc. Acestea, în virtutea calităţii de comerciant, sunt supuse obligaţiilor care revin comercianţilor.

- Asociaţiile familiale

Potrivit Legii nr. 300/2004, asociaţiile familiale se pot înfiinţa la iniţiativa unei persoane fizice şi se constituie din membrii de familie ai acesteia care locuiesc în aceeaşi localitate. Ele îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 300/2004 şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii economice se eliberează la cerere de către primăriile comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv sectoarele municipiului Bucureşti. Asociaţiile familiale sunt obligate să se înregistreze la Registrul Comerţului, la organele teritoriale fiscale conform reglementărilor în vigoare. Membrii asociaţiei familiale, cât si cei care desfăşoară activităţi economice în mod independent sânt numiţi expres de legiuitor în cuprinsul Legii 300/2004 angajaţi proprii. Legea 300/2004 prevede în mod expres că angajatul propriu nu presupune raporturi de muncă faţa de un angajator ci această calitate se referă la dreptul celui în cauză de a fi asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale asigurărilor sociale de sănătate, asigurărilor pentru şomaj în condiţiile prevăzute de legile speciale.

- Asociaţiile şi fundaţiile

Potrivit legii, scopul înfiinţării asociaţiilor şi fundaţiilor este desfăşurarea unei activităţi dezinteresate, fără obţinerea unui profit. Asociaţiile şi fundaţiile nu pot avea calitatea de comerciant. Potrivit Legii nr. 246/2005, asociaţiile şi fundaţiile pot săvârşi anumite fapte de comerţ, pot înfiinţa societăţi comerciale, pot organiza un restaurant pentru membrii săi etc.

-Statul şi unităţile administrativ-teritoriale

Articolul 8 Cod comercial prevede că statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Săvârşirea de fapte de comerţ de către unităţile administrativ-teritoriale priveşte numai serviciile publice cu gestiune privată (servicii publice cu profil comercial).

COMERCIANTUL PERSOANĂ FIZICĂ

Conform articolului 7 Cod comercial, “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită…” Coroborând această dispoziţie cu cele cuprinse în Legea nr. 300/2004, comerciantul persoană fizică poate fi definit ca acea persoană cetăţean român sau cetăţean al statelor membre ale Uniunii Europene şi ai celorlalte state aparţinând spaţiului economic european care, având capacitatea juridică prevăzută de lege, săvârşeşte în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ în nume propriu şi pe riscul său, obţinând în prealabil autorizaţia prevăzută de lege şi care răspunde în mod nelimitat pentru obligaţiile asumate.

Persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant dacă dispune în primul rând de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. Există anumite incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii, de regulă legale şi în mod excepţional convenţionale, motive care împiedică o persoană fizică să obţină calitatea de comerciant.