Societatile comerciale presupun nu numai participarea viitorilor asociati cu acordul in sensul formarii patrimoniului societatii dar si intentia specifica de obtinere a profitului ca urmare a exercitarii unor fapte obiective de comert. In general avem in vedere societatile prezentate limitativ de legea societatilor comerciale ce se vor diferentia de societatile civile in principal prin prezenta personalitatii juridice. Atat societatile comerciale cat si societatile civile au in vedere participarea cu aporturi a viitorilor asociati insa in cele civile vom intalni diferentierea dintre patrimoniul societatii si patrimoniul asociatiilor. Personalitatea juridica implica nu numai un sistem propriu de conducere a societatii sau reprezentare in nume propriu a acesteia in fata instantelor de judecata dar si in patrimoniu distinct. Aceasta inseamna ca indiferent de tipul aportului adus creditorii viitorului asociat nu vor putea urmarii aceste bunuri daca nu au si calitate de creditori sociali. Practic va avea loc un transfer de proprietate de la viitorul asociat catre societate. In urma acestuia asociatul devenind creditor al societatii in cazul in care acesta realizeaza profit ce va fi impartit sub forma de dividente in sens opus, in cazul aporturilor promise de viitorul asociat numite aporturi subscrise si societatea va avea calitatea de creditoare pentru acesta.
De exemplu: in cazul societatilor pe actiuni vor fi initial varsate 30% dintre aporturile subscrise urmand ca in termen de 12 luni toate aporturile sa fie integral varsate.
Sumele de bani aduse ca aport in societate nu vor produce dobanzi pentru asociatii ce le-a adus in eventualitatea impartirii ulterioare a patrimoniului societatii in urma procedurilor de lichidare. Teoretic, datorita existentei personalitatii juridice, aporturile aduse se vor dizolva in patrimoniul social, ceea ce inseamna ca impartirea acestuia in urma dizolvarii nu va face ca un asociat sa primeasca acelasi bun pe care l-a adus ca aport. Sunt situatii de exceptie prin care daca a existat o clauza expresa in contractul de societate, unui asociat i se poate atribuii in urma dizolvarii chiar bunul adus in societate si nu cota parte din patrimoniu corespunzatoare valorii acestuia. Spre deosebire de aporturile in bani, cele in creante vor insemna obligatia platii acestora la scadenta de catre debitori daca eventuala creanta nu va fi acoperita, persoana ce a adus acest aport fie isi va pierde calitatea de asociat daca nu aduce un aport de aceeasi valoare fie va fi tinuta sa plateasca dobanzi corespunzatoare intarzierii incepand de la data scadentei si nu ca in dreptul civil de la data introducerii cererii de chemare in judecata. Inafara de aceste dobanzi atunci cand societatea a suferit un prejudiciu ca urmare a nevarsarii integrale a aporturilor, asociatii vor fi obligati la suportarea valorii prejudiciului ce se va adauga la dobanzile datorate de la data scadentei. Insa, indiferent de categoria aporturilor cu exceptia celor in bani va exista obligatia evaluarii lor sub forma baneasca. Daca nu exista clauze speciale de impartire a dividentelor introduse in contractul de societate sau in actul constitutiv, evaluarea aporturilor va insemna fixarea proportionala a dividentelor cuvenite fiecarui actionar. Insa, asociatii pot hotara fixarea unor cote de participare la impartirea profitului net al societatii indiferent de valoarea eventualelor aporturi. Exista exceptia ca aceasta forma de impartire sa nu excluda unul sau mai multi asociati in totalitate de la impartirea beneficiului.
Legea societatilor comerciale:
1. indica tipurile de aporturi permise pentru fiecare categorie de societati comerciale astfel cele in bani si in natura vor fi acceptate la toate societatile comerciale.
2. cele in munca vor fi permise numai in cazul societatilor de personae, iar cele in creante nu sunt acceptate la societatile pe actiuni si comandita pe actiuni.
3. in plus societatea comerciala contine un element distinct fata de cea civila respective intentia asociatiilor de a desfasura operatiuni de esenta comerciala si nu simpla participare la o forma asociativa.
Si in cazul societatilor civile exista intentia asocierii in scopul obtinerii de beneficii insa acestea nu vor fi de natura comerciala. In practica s-a discutat despre natura beneficiilor ce vor fi obtinute de asociati prin efectuarea de fapte de comert. Pana intr-un moment exista conceptia conform caruia beneficiile asociatiilor erau reprezentate prin sume de bani. Ulterior s-a considerat ca orice beneficiu obtinut de asociat de la societate, indiferent de forma sa poate fi considerat ca un mijloc de impartire a dividentelor. Societatea comerciala presupune si un obiect comercial de activitate ce va fi expres specificat in continutul contractului de societate, daca o societate va avea un obiect comercial si unul de natura civila, se va verifica intentia asociatiilor in functie de dorinta lor de a participa sau nu la o societate ce presupune operatiuni comerciale, aceasta va fi clasificata ca fiind civila sau comerciala. Insa societatile comerciale presupun o forma impusa de lege pe care asociatii o pot alege din cele 5 tipuri existente. Societatea civila pe de alta parte va reprezenta modul prin care asociatii hotarasc sa realizeze o forma asociativa in scop de obtinere a beneficiilor. Datorita prezentarii limitative a societatilor comerciale in legea ce le reglementeaza au existat mai multe teorii legate de natura acestora. Astfel, teoria contractuala incearca sa defineasca societatea comerciala ca fiind o simpla structura rezultata in urma intelegerii partilor respectiv a membrilor fondatori. Aceasta teorie a fost contestata deoarece in general un contract presupune interese opuse in cazul participantiilor. In societatea comerciala viitorii asociati prezinta interese convergente indreptate spre obtinerea eventualului beneficiu net si impartirea acestuia. A fost astfel instituita o noua teorie, respectiv teoria actului colectiv, in acest sens viitorii asociati nu erau participanti la un simplu contract, vointele lor erau indreptate in general intr-un sens comun depasind interesele contrare intalnite in cazul simplelor contracte. Aceasta teorie nu a explicat insa existenta unor forme imperative instituite de lege in cazul societatii. De aceea, a fost acceptata teoria institutiei ca entitate impusa de lege dar la baza careia exista un contract de societate la care eventualele parti pot alege sa participe sau nu.
In ceea ce priveste modalitatea de clasificare a celor 5 tipuri de societati comerciale exista mai multe posibilitati, respectiv: societati de persoane si societati de capitaluri, in cazul celor de persoane intereseaza calitatile viitorilor asociati si nu categoria de aporturi cu care acestia vor participa. Interesul calitatilor personale ale viitorilor asociati va fi legat de forma de raspundere a acestora in cazul in care societatea prejudiciaza tertii in urma realizarii de fapte de comert. De aceea, societatile de persoane sunt reprezentate de societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla. La aceste societati raspunderea pentru prejudiciile produse va fi realizata in totalitate din averea prezenta sau viitoare a societatii. Insa aceasta raspundere va fi subsidiara societatii in sensul ca initial se va incerca recuperarea prejudiciilor din patrimoniul societatii, iar numai daca acesta nu este suficient vor fi somati asociatii sa plateasca. Astfel exista un beneficiu de discutiune intre ascociati si societate, acestia pot cere ca eventualii creditori ai societatii sa urmareasca patrimoniul inainte de urmarirea propriilor bunuri. In cazul societatilor de capitaluri calitatile personale ale asociatiilor nu au importanta, de aceea acestia nu pot fi exclusi din societate pentru incalcarea unor eventuale obligatii, conteaza doar aportul adus in societate. Ceea ce face ca retragerea acestora sa nu implice limitari legale ca in cazul societatilor de persoane unde va fi obligatorie acceptarea data de ceilalti asociati. Societatea pe actiuni reprezinta o societate de capitaluri alaturi de societatea in comandita pe actiuni.
O alta clasificare impune existenta societatilor ce emit actiuni respectiv titluri de valoare si societati in care asociatii detin parti de interese. Se stie ca numai societatea pe actiuni si cea in comandita pe actiuni vor avea posibilitatea legala sa emita titluri ce se pot negocia pe piata sub forma actiunilor si obligatiunilor. In celelalte cazuri de societati, partile de interes sau partile societatii presupun in cazul tranzactiilor votul celorlalti asociati pentru transferul de proprietate. In scopul inmatricularii societatii, asociatii viitori sau fondatorii in cazul subscriptiei publice vor incheia actele constitutive, in acest sens legea impune atat contractul de societate cat si statutul in cazul societatii pe actiuni a celor in comandita pe actiuni si a societatii cu raspundere limitata.In cazul societatii de persoane va fi incheiat numai contractul de societate, iar in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, numai statutul. Atunci cand sunt incheiate ambele acte intr-un singur inscris, acesta se numeste act constitutiv. Nu pot devenii fondatori persoanele comandate pentru inselaciune, delapidare, luare sau dare de mita, etc. Ca orice contract, contractul de societate presupune existenta unor conditii de fond si de forma. Din punct de vedere al caracteristicilor acesta va fi consensual, comutativ, oneros si plurilateral.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
