Drept Comercial

Previzualizare curs:

Extras din curs:

În sens economic, comerţul se defineşte ca fiind acea activitate având ca scop schimbul de bunuri şi servicii, prin aceasta realizăndu-se circulaţia de la producător la consumator. Altfel spus , prin comerţ se înţelege activitatea economică de mijlocire între producţie şi consum. Deci, sub acest aspect, comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse dintre momentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungerii acestora la consumatori.

Bunurile economice sau mărfurile sunt acele lucruri susceptibile de a satisface o nevoie de consum,în înţelesul cel mai larg al cuvântului,cu caracter fiziologic,psihologic sau spiritual.

„Faptele de comerţ" sunt enunţate în art. 3 din Codul comercial şi sunt urmă¬toarele:

- cumpărarea de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cum¬părarea spre a se revinde de obligaţii ale statului sau alte tilturi de credit circulând în comerţ;

- contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau altor titluri de credit cir¬culând în comerţ;

- cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;

- orice întreprinderi de furnituri;

- întreprinderile de spectacole publice;

- întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri;

- întreprinderile de construcţii;

- întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;

- întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;

- operaţiunile de bancă şi schimb;

- operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

- întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;

- cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;

- construcţia, cumpărarea vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigaţie interioară şi exterioară şi tot ce priveşte echiparea, armarea sau aprovi¬zionarea unui vas;

Contractul de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri de cre¬dit care circulă în comerţ constă în cumpărarea cu bani a unor titluri de credit care circulă în comerţ şi în revânzarea simultană cu termen şi cu un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie (art. 74 Codul comercial). Deci, reportul este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare: prima se execută imediat (atât în privinţa predării titlurilor, cât şi a preţului), iar a doua este o vânzare cu termen, la un preţ determinat, în temeiul acestui contract, o persoană (reporta-tul) deţinătoare de titluri de credit (acţiuni, obligaţiuni etc.), care nu voieşte să le înstrăineze definitiv, dă în report (adică vinde temporar) aceste titluri unei alte per¬soane (reportatorul) în schimbul unui preţ ce se plăteşte imediat. Totodată, părţile se înţeleg ca la un anumit termen reportatorul să revândă reportatului titluri de credit de aceeaşi specie, primind, pentru aceasta, ceea ce a plătit plus o primă (constituind preţul serviciului prestat de el, adică de reportator).

Contractul de report prezintă avantaje pentru ambele părţi: reportatul obţine suma de bani de care are nevoie fără să piardă definitiv dreptul asupra titlurilor de credit, iar reportatorul îşi valorifică, pe această cale, sumele de bani disponibile.

Contractele de mandat şi comision au un caracter comercial, dacă au ca obiect tratarea de afaceri comerciale.

Mandatul este contractul prin care o persoană (mandatarul) se obligă să în¬cheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane (mandantul), de la care primeşte împuternicirea. El este considerat faptă de comerţ numai în măsura în care actele juridice pe care le încheie mandatarul sunt fapte de comerţ pentru mandant (art. 374 C. com.), de exemplu, împuternicirea

mandatarului de a cumpăra o canti¬tate de marfă pentru a fi revândută de mandant.

Contractul de comision este acel contract prin care o persoană (comisio¬narul) se obligă, din însărcinarea altei persoane (comitentul) să încheie anumite acte juridice în numele său, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remune¬raţii (comisionul). Ca şi în cazul mandatului, contractul de comision este considerat faptă de comerţ numai în măsura în care actele juridice pe care le încheie comi¬sionarul cu terţul sunt fapte de comerţ pentru comitent (art. 405 C. com.).

Contractul de consignaţie este contractul prin care una dintre părţi (consignantul) încredinţează unei alte persoane (consignantul) anumite mărfuri sau bunuri mobile spre a le vinde, în nume propriu, dar pe seama consignatarului(art.1 din Legea pentru reglementarea contractului de consignaţie din 30 iulie 1934). Este o varietate a contractului de comision şi, ca atare, este supus aceluiaşi regim juridic, inclusiv pre¬vederilor art. 405 C. com. (referitoare la comision).

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Drept Comercial.docx
Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
11 pagini
Imagini extrase:
11 imagini
Nr cuvinte:
4 253 cuvinte
Nr caractere:
21 732 caractere
Marime:
23.46KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Drept Comercial
Predat:
la facultate
Materie:
Drept Comercial
Sus!