Avantajele și Dezavantajele Arbitrajului Comercial

1. Avantajele arbitrajului comercial

Din combinarea elementelor definitorii aduse în discutie în cursurile precedente, se

poate sintetiza urmatoarea definitie a arbitrajului comercial care va evidentia avantajele si

totodata dezavantajele arbitrajului comercial. Arbitrajul comercial este acea modalitate

facultativa (voluntara) de solutionarea a unui litigiu comercial având ca obiect drepturi

patrimoniale de care partile pot dispune (tranzactionabile), prin investirea unei (sau unor)

persoane particulare cu anumite aptitudini profesionale si morale în vederea constituirii

tribunalului arbitral si a pronuntarii unei hotarâri definitive si obligatorii pentru parti, potrivit

unei proceduri de arbitrare stabilita de acestea, de catre arbitrii, de catre o institutiei

permanenta de arbitraj sau prin asimilarea unei alte proceduri (contractuala) edictata de stat,

dupa caz.

In functie de diverse criterii, tinând cont de elementele din definitia de mai sus,

comerciantii sunt determinati sa opteze pentru o astfel de forma de solutionare a diferendelor

ivite între ei în cursul desfasurarii activitatii comerciale.

1.1 Avantajele arbitrajului comercial

Aplicabilitatea la nivel larg a institutiei arbitrajului a fost impusa de anumite avantaje

pe care acesta le ofera participantilor la relatiile comerciale (în special la cele internationale),

în comparatie cu modalitatea clasica de solutionare a litigiilor de catre instantele judecatoresti

nationale. Între aceste avantaje mentionam:

1.1.1 Decizii defintive si obligatorii

În toate statele care recunosc si promoveaza institutia arbitrajului, hotarârea unei Curti

arbitrale este definitiva si obligatorie pentru partile în litigiu. Desigur exista posibilitatea de a

ataca hotarârea arbitrala (actiunea în anulare prevazuta de Codul de procedura civila), dar

motivele pentru care se poate cere si admite aceasta anulare sunt limitativ prevazute de catre

lege.

1.1.2 Recunoasterea internationala a hotarârilor

Hotarârea unui tribunal arbitral se bucura deseori de o recunoastere internationala mai

puternica decât cea a unei instante nationale. Mai mult de 120 de state au semnat Conventia

Natiunilor Unite din 1958 referitoare la recunoasterea si executarea hotarârilor arbitrale

straine, cunoscuta sub denumirea de Conventia de la New York. Pe lânga aceasta mai exista si

numeroase tratate bilaterale sau multilaterale menite sa faciliteze recunoasterea internationala.

1.1.3 Neutralitatea

Decurgând din principiul autonomiei de vointa a partilor, larg recunoscut si aplicat în

cazul institutiei arbitrajului, apare avantajul plasarii partilor din state diferite pe o pozitie de

perfecta egalitate în ceea ce priveste cinci elemente cheie:

- locul arbitrajului;

- limba în care au loc dezbaterile;

- procedura si regulile aplicabile;

- nationalitatea arbitrilor;

- reprezentarea legala.

Aceasta posibilitate de alegere este în masura sa asigure o perfecta neutralitate,

înlaturând avantajarea necuvenita a uneia din parti.