Tutela Administrativă

I.1. Definitia si trasaturile administratiei publice în baza Constitutiei României si a Legii organice speciale

Etimologic , cuvântul administratie provine din limba latina si este format din propozitia ad =la, catre si minister = servitor, supus mai mic.

Plecându-se de la sensul etimologic s-a ajuns la o prima semnificatie a notiunii de administratie = serviciului celui mai mic ; activitatea subordonata.

Notiunea de administratie publica în acceptiunea organica evoca urmatoarele autoritati publice : Presedintele României , Guvernul , ministerele si alte organe subordonate direct Guvernului, organe centrale de specialitate autonome, institutii subordonate ministerelor si conduse de prefect , organe autonome locale (consiliul judetean , consiliul local, primarul) si institutiile subordonate acestora.

În sens material – functional , natiunea de administratie publica evoca acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea, fie emiterea de norme subsecvente , fie prin organizarea sau, dupa caz, prestarea directa de servicii publice.

Într-o formulare concentrata, administratia publica poate fi definita ca ansamblu activitatilor Presedintelui României ,Guvernului, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora , prin care, regim de putere publica, se aduc la îndeplinire legile sau, îndeplinitele legii, se presteaza servicii publice.

Din definitii se desprind urmatoarele trasaturi dominate :

a) activitate realizata numai de autoritati executive si administrative numite autoritatile administrative publice ;

b) activitate de aducere la îndeplinirea a legii (ceea ce înseamna si adoptarea de acte normative cu forta juridica inferioara legii) sau, dupa caz, de organizare sau realizare efectiva a serviciilor publice;

c) activitate ce se realizeaza în regim de putere publica, adica prin intermediul prerogativelor , acordate de Constitutie si legi , ce fac sa prevaleze interesul public (general) atunci când este în conflict cu interesul particular.

Chiar daca nu este exprimat expres din definitia rezultata ca administrati publica este clasicul ,,Executiv” sau ,,forma fundamentala de activitate a statului” cum se sustine pe baza Constitutiei din 1965. La ora actuala, doctrina opereaza cu notiunea de Executiv pentru a evoca activitatea publica realizata de autoritatile cu caracter constitutional si cu origine politica, care impulsioneaza administratia publica, formând, de fapt, conducerea acesteia. Faptul ca unele autoritati administrative prin care se realizeaza autonomia locala au si atributii de administratie de stat nu înseamna ca toata activitatea lor este stabila. Autonomia locala nu poate însemna ,,stat în stat”, motiv pentru care în toate statele democratice din lume întâlnim ,,tutela administrativa” (controlul reprezentantilor Guvernului sau chiar ai sefului statului asupra autoritatilor administrative autonome locale, cu drept de atac în conteciosul administrativ).