Posesia

POSESIA= Def:este o stare de fapt ce consta in stapanirea materiala asupra unui bun aflat in circuitul civil exercitata de catre o persoana cu intentia de a se comporta fata de terti ca proprietar sau titular al unui drept real.

Elementele posesiei. Posesia are două elemente constitutive: corpus şi animus.

2.1. Elementul corpus, este elementul material şi presupune contactul nemijlocit şi constă în stăpânirea materială a bunului, adică în realizarea de acte materiale de deţinere şi folosire a bunului

Elementul corpus al posesiei se poate concretiza şi în acte juridice referitoate la acel bun: împrumut de folosinţă, închiriere, vânzare-cumpărare etc.

2.2. Elementul animus, denumit şi psihologic sau intenţionat, constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în calitate de titular al altui drept real.

Lipsa elementului psihologic intenţional face ca cel care deţine bunul să nu aibă calitatea de posesor, plasându-l calitativ în aceea de simplu detentor precar.

2.3. Posesia şi detenţia precară. Între posesie şi detenţie precară există un element comun, anume exercitarea în egală măsură a stăpânirii fizice asupra lucrului, având fiecare elementul corpus.

Deosebirea dintre cele două noţiuni prin aceea că detentorul precar este lipsit de elementul animus, lipsindu-i intenţia de a se comporta ca şi titularul dreptului de proprietate sau altui drept real. Ceea ce îi lipseşte detentorului precar este animus sibi habendi, ceea ce îl distinge de posesor situatie in care el este obligat sa restituie bunul pe care il stapaneste numai sub aspect material. Detentorul precar poseda numai pt altul,motiv pt care precaritatea este echivalenta cu lipsa posesiei.Posesia este o stare de fapt iar detentia este o stare de drept. Posesia poate fi si un fapt neregulat ex:posesia dobandita prin furt,uzurpare.pe cand detentia este intotdeauna un fapt reglementat ca atare.

Au calitatea de detentori precari: locatorul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist cu deposedare, etc, toţi aceştia deţinând bunul în baza unui titlu şi deci stăpânirea lor nu este una de fapt prin întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei.

INTERVERTIREA detentiei precare a) când deţinătorul lucrului primeşte cu bună-credinţă de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa bunurilor ce le deţine; b) când deţinătorul neagă manifest dreptul celui de la care deţine posesiunea prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său; c) când detentorul transmite posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, unei persoane care este de bună-credinţă; d)intervertirea in situatia in care detentorul decedeaza si se realizeaza o transmisiune cu titlu universal catre succesori(det precar transmite posesia printr-un act cu titlu universal iar succesorul universal este de buna credinta.

2.4. Dobândirea şi pierderea posesiei.

2.4.1. Dobândirea posesiei. Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor două elemente –corpus şi animus.

Elementul material al posesiei poate fi dobândit şi exercitat fie printr-un fapt unilateral al posesorului, când realizează posesia pentru altul, cum este cazul locatarului, depozitarului, comodatarului etc.

Cel ce se pretinde posesor este necesar să dovedească că sunt întrunite cele două elemente.

De regulă, ambele elemente trebuie exercitate de aceeaşi persoană. În privinţa elementului intenţional, trebuie să fie întrunit de persoana celui care posedă, făcând excepţie persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, în ce-i priveşte acest element exercitându-se prin reprezentanţii lor legali. Elementul material, poate fi exercitat şi prin reprezentant.

2.4.2. Pierderea posesiei. Posesia se pierde dacă unul sau ambele elemente care au dus la constituirea ei, dispar. Dacă posesorul înstrăinează sau abandonează bunul, dispar ambele elemente ale posesiei. Elementele constitutive ale posesiei pot să dispară pe rând sau deodată. Dacă lucrul a trecut în mâna unui terţ, sau dacă a pierit, elementul material nu mai este întrunit. Elementul intenţional este pierdut de posesor atunci când posesorul înstrăinează lucrul, obiect al posesiei, bunăoară la un cumpărător. Cumpărătorul, deşi a devenit proprietar, lasă lucrul mai departe în detenţia celui de la care l-a primit şi care devine astfel chiriaşul său. Această operaţiune este denumită constitut posesor, fiind în prezenţa ipotezei că vânzătorul devine un simplu detentor precar, el nemaiavând animus ci doar corpus.

2.4.3. Dovada posesiei, se face prin probarea existenţei concomitente a elementelor sale componente. Elementul material al posesiei este mai uşor de dovedit datorită caracterului său aparent. Fiind vorba de un fapt material, posesia poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, care să contureze certitudinea stăpânirii faptice şi efective.

Elementul psihologic, intenţional, pt a-l dovedi trebuie sa tinem cont de 2 reguli:prezumtia de neprecaritate-adica posesorul este presupus ca poseda pt sine sub nume de proprietar daca nu este probat ca a posedat pt altul si prezumtia de neintervertire a titlului .

Dovada posesiei se mai poate face prin inscrierea imobilului la administratia financiara,plata impozitelor sub nume de proprietar.

3. Calităţile şi viciile posesiei.

Pentru a fi valabilă, posesia, pe lângă elementele sale constitutive care semnalează împrejurarea că există, trebuie să întrunească unele calităţi. 3.1. Calităţile posesiei.

Continuitatea este calitatea posesiei care presupune că faptele de stăpânire ale unui bun se realizează în mod continuu, cu regularitatea pe care o cere natura bunului.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă, pentru că întreruperea este o cauză care duce la desfiinţarea posesiei. Continuitatea este atitudinea pozitivă Dacă continuitatea se datorează faptei posesorului, întreruperea conduce la pierderea posesiei. Întreruperea poate fi, naturală sau civilă. Este naturală când posesorul rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului prin intervenţia unei alte persoane, sau când bunul este declarat neprescriptibil (ex., devine proprietate publică). Întreruperea este civilă când posesorul este acţionat în judecată, când se formulează un act începător de executare, executarea unui titlu, sau prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui împotriva căruia prescrie. Întreruperea duce la pierderea posesiei, ea în realitate nu este un simplu viciu, pentru că este însăşi absenţa posesiei.