Participanții în procesul penal

Notiuni introductive

Privit in ansamblul sau, procesul civil este o activitate care se desfasoara in timp, incepand cu cererea de chemare in judecata prin care este sesizata instanta de judecata si incheind cu punerea in executare silita a hotararii^1 .

La activitatea de judecata a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate in aceste cauze, participa:

- Instanta

- Partile

"- Procurorul

- organul de executare

- alte persoane si organe care poarta denumirea generala de participanti la procesul civil.

Instanta, partile, tertele persoane si organele de executare sunt participanti procesuali principali, intrucat prin activitatea lor influenteaza desfasurarea si soarta procesului civil. Dintre acesti participanti instanta, reclamantul si paratul sunt subiecti procesuali indispensabili, caci fara "prezenta" lor nu este posibila activitatea judiciara.

In procesul civil pot participa si alte persoane, cum ar fi: martorii, expertii, interpretii etc. Acestia sunt insa participanti procesuali auxiliari; rolul lor este subsidiar si vizeaza doar lamurirea unor imprejurari de fapt ale cauzei.

O pozitie aparte in procesul civil revine Ministerului Public. Acesta participa la activitatea judiciara atat in calitate de subiect procesual, cat si ca organ de stat specializat in asigurarea si garantarea legalitatii^2 .

Instanta judecatoreasca

Notiunea, rolul si pozitia instantei in procesul civil

Instanta, ca organ al statului ce si-a insusit misiunea de a infaptui justitia, este chemata sa rezolve litigiile care apar in circuitul civil. Fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, instanta are obligatia sa o rezolve, deoarece potrivit art. 3 C. civ." judecatorul care va refuza sa judece, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate".

Asadar instanta fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, este organul de stat imputernicit prin lege sa rezolve litigiile dintre parti^1 .

Activitatea instantei cuprinde doua functii procesuale, una in continuarea celeilalte, si anume cercetarea cauzei si solutionarea ei^2 . Indeplinirea primei functii duce la stabilirea, pe baza de probe, a situatiei de fapt. Suveran apreciator al faptelor, judecatorul e dator inainte de toate sa le cunoasca, astfel ca daca probele administrate de parti sunt insuficiente ori neconcludente, e dator sa solicite administrarea altor probe, sa faca verificari directe, sa ordone probe din oficiu, ale caror rezultate, raman opozabile si obligatorii partilor. A doua functie consta in pronuntarea hotararii, prin aplicarea textului de lege corespunzator situatiei de fapt stabilite. Menita sa devina lege pentru parti, hotararea trebuie sa fie expresia concreta a legii. Tocmai de aceea interpretarea textelor este sarcina cea mai dificila si mai delicata a activitatii judecatorului^3 .

Compunerea instantei de judecata

In legatura cu compunerea completului trebuie retinut si principiul continuitatii, care presupune, in aplicarea sa integrala, ca judecarea cauzei sa se faca de la inceput si pana la sfarsit de acelasi complet de judecata, intr-o singura sedinta, care sa se incheie cu deliberarea si pronuntarea hotararii^1 . In acest fel judecatorii ar avea proaspete elementele cauzei si si-ar forma convingerea mai usor, iar activitatea justitiei ar fi mai eficace prin promptitudinea cu care s-ar restabili ordinea in circuitul civil^2 .

Asa fiind, realizarea integrala a principiului continuitatii ar implica respectarea cumulativa a urmatoarelor conditii^3 :

- unicitatea completului de judecata, adica solutionarea intregului proces de catre aceiasi judecatori;

- continuitatea sedintei de judecata, adica solutionarea cauzei intr-o singura sedinta.

Din motive obiective, determinate si de realizarea altor principii (adevarului, dreptului la aparare etc.), principiul continuitatii nu se realizeaza integral in sistemul nostru procesual. In prezent legea noastra procesuala circumstantiaza principiul enuntat la cerinta ca hotararea judecatoreasca sa se pronunte de catre acei judecatori care au alcatuit completul de judecata cu prilejul dezbaterii cauzei in fond. Nerespectarea acestei conditii atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate (art. 304 pct. 2 C. proc. civ.).

Legiuitorul roman nu a putut consacra totusi integral acest principiu, deoarece trebuie asigurata si respectarea unor alte principii fundamentale precum contradictorialitatea, dreptul de aparare etc. Asa fiind, in sistemul nostru procesual continuitatea este limitata la cerinta ca hotararea sa fie pronuntata de aceiasi judecatori care au judecat fondul pricinii. Incalcarea acestei cerinte atrage, potrivit art. 304 pct.2 C. proc. civ., casarea hotararii^4 . In schimb, faptul ca pe parcursul judecatii au participat mai multi judecatori la administrarea probelor nu constituie o incalcare a principiului continuitatii.