CAPITOLUL I
NOłIUNI INTRODUCTIVE DESPRE STAT SI DREPT
Factorul determinant al societătii umane este ratiunea care cere si conduce
către progres, dezvoltare; ab initio constituirea societătii, întemeiată pe nevoia
biologică a colectivitătii de a exista nu a fost un fapt exclusiv al omului, el l-a
constatat si preluat din natura înconjurătoare, din lumea animalelor, din lumea
organică în genere.
Ca în orice colectivitate organică oamenii se nasc egali – ca fiinte - dar se
dezvoltă diferit functie de posibilitătile fizice si intelectuale ceea ce îi face egali
– ca fiinte umane – dar îi diferentiază prin aptitudinea de participare la
dezvoltarea grupului (colectivitătii) umane căreia îi apartin, ca fiinte sociale
(drepturi si obligatii ale omului fată de grupul social si ale acestuia fată de
fiecare membru al său).
În evolutia societătii omenesti STATUL ca formă de organizare a acesteia
este cel care stabileste regulile desfăsurării relatiilor dintre oameni, dintre acestia
si societate în ansamblul ei, dintre componentele statului – autoritătile publice –
între ele, între acestea si membrii societătii individual (persoane fizice) sau în
grupuri organizate (persoane juridice) sau între stat si societatea civilă. Regulile
desfăsurării relatiilor sociale sunt norme morale, religioase, politice, tehnice, de
etică si echitate, s.a.; cele mai importante relatii sociale – prin natura, obiectul si
finalitatea lor - se desfăsoară pe baza unor reguli obligatorii a căror respectare si
aplicare este garantată si asigurată de Stat - care le edictează – prin forta de
constrângere organizată de acesta, forta de coercitie (forta coercitivă) statală.
Acestea sunt normele juridice, care în ansamblul lor, într-o societate dată
constitituie DREPTUL.
STATUL este puterea organizată la cel mai înalt nivel în societate care
decide, în principal prin Drept, organizarea, dezvoltarea si progresul societătii
umane în ansamblul ei si a fiecărui membru în parte.
În actuala etapă de evolutie socială la nivel mondial – global sau regional
– corelatia STAT – DREPT capătă noi valente exprimate în tendinta de integrare
a societătilor organizate statal în noi forme de organizare macrosocială în care
conducerea economică si politică se desfăsoară pe baza unor reguli (norme
juridice) de interes comun la nivel mondial sau zonal.
3
SECłIUNEA 1. STATUL - NOłIUNE, TRĂSĂTURI, FUNCłII.
1. Definitia statului
Statul se defineste prin elementele componente care îl caracterizează:
populatia (natiunea) – element personal; teritoriu – element material; puterea
(suveranitatea ) – element formal.
Notiunea de Stat a primit diferite acceptiuni functie de interesul urmărit în
configurarea acestei notiuni fie ca aparat (instrument) de conducere al societătii,
fie ca organizatie politică a unei societăti care exercită puterea de stat, fie ca
rezultantă a realizării drepturilor si libertătilor individuale într-o societate dată.
Referindu-ne la componentele sale – sub aspect politic si juridic – Statul
este organizatiea politică a unei populatii date, într-un teritoriu determinat, care
exercită puterea la cel mai înalt nivel (suveranitatea) pe plan intern si extern în
scopul dezvoltării macrosociale si asigurării drepturilor si libertătilor
individuale.
• Populatia este formată din:
- cetăteni (de nationalitate română si alte nationalităti);
- străini (cetăteni ai altor state care domiciliază, îsi au resedinta sau
tranzitează România);
- apatrizii (persoane lipsite de cetătenie, care domiciliază, îsi au resedinta
sau tranzitează România)
si este organizată în scopul exercitării puterilor în stat.
• Teritoriul este întinderea de pământ si apă aflate în limita granitelor
geografice, în care se exercită puterea de stat (suveranitatea).
• Puterea de stat (forta publică) este forta organizată a poporului român (a
cetătenilor) care este supremă pe plan intern si independentă pe plan
extern, în sensul ireductibilitătii ei fată de orice altă putere socială internă
sau externă. Cine detine puterea de stat (suveranitatea ) exprimă din punct
de vedere juridic esenta statului.
Trăsăturile suveranitătii sunt:
- caracterul suprem (pe plan intern)
- caracter independent (pe plan extern)
- caracter inalienabil (nu poate fi înstrăinată total sau partial unei ale puteri
(forte) sociale)
- caracter indivizibil (nu poate fi împărtită cu nici o altă fortă (putere)
socială; Statul o exercită în numele detinătorului său unic, a poporului
român).
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
