Filiația

NOŢIUNE

Filiaţia este legătura, biologică ce rezultă din procreare şi naştere . Lato sensu, filiaţia desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de un strămoş al ei. Stricto sensu, filiaţia este raportul de descendenţă a unei persoane din părinţii săi .

2. CLASIFICARE

Filiaţia poate fi clasificată după mai multe criterii. Dintre acestea reţinem următoarele:

1. în raport de părintele faţă de care se stabileşte, filiaţia se împarte în:

a) filiaţie faţă de mamă (maternitate);

b) filiaţia faţă de tată (paternitate).

2. După natura relaţiei dintre părinţi, filiaţia poate fi:

a) din căsătorie (filiaţia legitimă);

b) din afara căsătoriei (filiaţia nelegitimă).

3. După izvorul său, filiaţia poate fi:

a) naturală (bazată pe faptul procreării);

b) artificială (în cazul procreării asistată medical);

c) adoptivă (la adopţie).

3. ACŢIUNI ÎN JUSTIŢIE REFERITOARE LA FILIAŢIE

Atât în cazul filiaţiei faţă de mamă, cât şi în cazul filiaţiei faţă de tată legea prevede posibilitatea intentării unor acţiuni în justiţie.

Aceste acţiuni pot fi clasificate în raport de mai multe criterii , ce vor fi menţionate în continuare.

3.1. Clasificare

Astfel:

A. După obiectul lor, se împart în :

a) acţiuni în reclamaţie de stat, adică acele acţiuni care urmăresc recunoaşterea unei filiaţii, alta decât cea de la data introducerii acţiunii. Cu titlu de exemplu, menţionăm: acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă; acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, ş.a.

b) acţiuni în contestaţie de stat, adică acele acţiuni care urmăresc înlăturarea unei filiaţii, pretins nereală, şi înlocuirea ei cu o alta, pretins reală. Ca exemplu, menţionăm: acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie; tăgada paternităţii copilului din căsătorie, ş.a.

c) acţiuni în modificare de stat, adică acele acţiuni care urmăresc schimbarea filiaţiei pentru viitor, filiaţia anterioară nefiind contestată.

B. După termenul în care pot fi exercitate, se împart în :

a) acţiuni imprescriptibile, ca, de exemplu: acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate; acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate;

b) acţiuni prescriptibile, ca, de pildă, acţiunea în stabilirea paternităţii.

C. În funcţie de persoanele îndrituite să le exercite, se împart în:

a) acţiuni ce pot fi exercitate de orice persoană interesată, ca, de pildă, acţiunile în contestarea recunoaşterii de maternitate sau, după caz, de paternitate;

b) acţiuni ce pot fi exercitate de un cerc restrâns de persoane, respectiv: titularul care reclamă filiaţia respectivă, reprezentantul său legal ori procurorul, ca, de exemplu: acţiunea în stabilirea maternităţii ori, după caz, în stabilirea paternităţii;

c) acţiuni ce pot fi exercitate numai de titular, ca, de pildă : acţiunile în anularea recunoaşterii de maternitate sau, după caz, de paternitate.

3.2. Caractere juridice

Acţiunile în justiţie referitoare la filiaţie prezintă următoarele caractere juridice:

- indisponibilitate în sensul că nu pot forma obiectul renunţării sau tranzacţiei;

- personalitate în sensul că nu pot fi exercitate de creditorii chirografari,

în numele debitorului, şi nu pot fi transmise către moştenitori, decât în mod

excepţional;

- imprescriptibilitate, ca regulă.