Contractele de locatiune dau nastere la obligatii atat fata de locatar cat si fata de locator; fiecare din parti avand clare sarcinile ce li se cuvin in derularea contractului.
Avand in vedere ca acest contract nu este translativ de proprietate obligatiile partilor sunt diferite de celelalte contracte.
Locatiunea reprezinta o vanzare a folosintei si se deosebeste de contractele de vanzare-cumparare prin faptul ca se transmite numai dreptul de folosinta ca drept de creanta asupra lucrului, nu un drept real.
Chiar daca lucrul dat in locatiune este producator de fructe, locatarul dobandeste proprietatea fructelor nu in virtutea locatiunii, ci ca accesoriu al folosintei, locatorul fiind obligat sa-i asigure numai folosinta lucrului, nu si dobandirea proprietatii fructelor.
Locatiunea este un contract prin care o persoana , numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau partiala a unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie (art. 1411 Cod civil).
SECTIUNEA I:
CONTRACTUL DE LOCATIUNE INSTRUMENT DE DREPT CIVIL
I.1. NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
I.1.1. NOTIUNEA CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
Locatiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau partiala, a unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie (art. 1411 C. civil).
Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru, pentru un timp determinat, contra unui pret determinat (art. 1411 C.civ.).
Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte (art. 1412 C.civ.).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.