Dreptul Afacerilor

1.Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei distinctive.

activitatea de întreprinzător- activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).

În calitate de întreprinzător poate activa o persoană fizică sau juridică, care efectuează orice gen de activitate economică neinterzisă de lege, precum ar fi: producerea bunurilor materiale, intermedierea comercială, activitatea de comerţ (vânzarea-cumpărarea), operaţiile cu valorile mobiliare etc.

Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfăşura activitatea dată, dacă: a obţinut patenta de întreprinzător; a înregistrat o întreprindere individuală;a înregistrat o gospodărie ţărănească.

Codul civil clasifică persoanele juridice în persoane juridice cu scop lucrativ şi persoane juridice cu scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfăşura activitatea de întreprinzător având-o cele cu scop lucrativ (societăţile comerciale, societăţile cooperatiste, întreprinderile de stat şi municipale).

Luând în considerare importanţa acestei activităţi, statul permite practicarea ei numai după înregistrarea oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri: efectuarea unui control asupra persoanei care practică activitatea de întreprinzător, contracararea activităţii ilegale, ţinerea unei evidenţe statistice în vederea reglementării economiei, promovarea politicii de impozitare, informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor înregistrate.

Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său propriu. Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite. Independenţa lui poate fi limitată de actele normative, dar numai în măsura necesară asigurării securităţii statului, ordinii publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.

Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională, întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător.

Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul activităţii de întreprinzător poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru una din deciziile optime.

Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent. Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit, ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.

2.Genurile activităţii de întreprinzător: fabricarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Cea mai răspândită activitate – comercializarea mărfurilor şi a produselor. Mai sunt şi alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare, de investiţii, operaţiunile cu valorile mobiliare, de asigurare etc.

În legislaţia altor state acţiunile întreprinse de agenţii economici în procesul activităţii lor sunt denumite acte sau fapte de comerţ (Franţa, România).

Producerea mărfurilor-tip de activitate economică cu caracter general, care are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai mare.

Executarea lucrărilor-activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din materialul beneficiarului( lucrări de construcţii, montaj).

Prestarea serviciilor-activitate economică destinată satisfacerii necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.

Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari (firme de distribuţie).

Toate mărfurile şi serviciile sоnt destinate consumatorilor. оntre producător şi consumator оnsă există de regulă unul sau mai mulţi intermediary- comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri pentru a le revinde fie consumatorilor nemijlocit, fie altor comercianţi. Actul de comercializare presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vвnzător la cumpărător.

3.Tipurile activităţii de întreprinzător

După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate оn: activităţi interzise; activităţi monopol de- stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi practicate оn baza patentei de оntreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.

Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese anterior94.оn această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: activitatea mercenarilor (art.141), traficul de fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.

Doua teme