Drept Constituțional

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice.Notiune si caractere juridice

Potrivit art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, “Capacitatea de folosinta este

capacitatea de a avea drepturi si obligatii”.

În literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii cu privire la

capacitatea de folosinta .

Tinând seama de legislatia în vigoare – Decretul nr.31/1954 si de Pactul

international privind drepturile civile si politice ale omului, ratificat prin Decretul

nr.212/1974, un alt autor, referindu-se la capacitatea de folosinta considera ca trebuie sa

se tina seama de trei elemente: capacitatea de folosinta a persoanei fizice este o parte a

capacitatii civile a omului; ea consta în aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii;

aceste drepturi si obligatii sunt civile, iar nu drepturi si obligatii în general.

Pornind de la aceste premise, autorul defineste capacitatea de folosinta a

persoanei ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta în aptitudinea omului de a

avea drepturi si obligatii civile.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice are ca surse legislative aproape toate

izvoarele de drept civil: Constitutia României, Codul civil, Codul Familiei, Decretul

nr.31/1954, Decretul nr.212/1974 de ratificare a Pactului international privind drepturile

civile si politice ale omului, Conventia internationala privind drepturile copilului

(ratificata prin Legea nr.18/1990), Legea nr.18/1991 – legea fondului funciar, Legea

nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri

adiacente, etc.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice are urmatoarele caractere juridice:

legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea si universalitatea.

a) Legalitatea

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice rezida în lege. Ea este creata prin lege

iar nu prin vointa individuala. Art.4 alin.1 din Decretul nr.31/1954 prevede “Capacitatea

civila este recunoscuta tuturor persoanelor"; art.5 alin.1 (prima parte) din acelasi decret

mentioneaza: “Persoana fizica are capacitate de folosinta”.

Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este fundamentata si de

prevederile art.15 alin.1 din Constitutie care stabileste ca “Cetatenii beneficiaza de

drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile

prevazute de acestea”.

b) Generalitatea

Caracterul general al capacitatii de folosinta a persoanei fizice decurge din

caracterul abstract al aptitudinii individului de a avea drepturi si obligatii.

Acest caracter rezulta din definitia legala data de alin.2 al art.5 din Decretul

nr.31/1954 : “Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii”,

fara sa îngradeasca sfera drepturilor si obligatiilor pe care le poate avea acest subiect de

drept civil.

2

c) Inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima ideea ca

aceasta capacitate nu poate forma, în tot sau în parte, obiect de renuntare si nici obiect de

înstrainare.

Acest caracter este consacrat în art.6 alin.2 din Decretul nr.31/1954 în sensul ca

“Nimeni nu poate renunta, nici în tot nici în parte, la capacitatea de folosinta…”.

În contextul celor mentionate, putem spune ca orice act juridic prin care o

persoana fizica ar dispune – prin renuntare sau înstrainare – în tot sau în parte, temporar

sau definitiv, de capacitatea sa de folosinta, ar fi lovit de nulitate absoluta.

d) Intangibilitatea

În art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954 se prevede ca “nimeni nu poate fi îngradit

în capacitatea de folosinta si nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercitiu,

decât în conditiile prevazute de lege”.

Cu alte cuvinte, capacitatea de folosinta fiind intangibila, acesteia nu i se poate

aduce limitari, îngradiri, decât prin texte exprese de lege.

e) Egalitatea

Egalitatea în fata legii civile este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului

civil. Acest principiu este consacrat în dispozitiile Decretului nr.31/1954, în Pactul

international privind drepturile civile si politice ale omului si în Conventia cu privire la

drepturile copilului.

Respectarea acestui caracter este asigurata atât prin mijloace de drept civil, cât si

de drept penal.

f) Universalitatea

Este acel caracter juridic care consta în însusirea capacitatii de folosinta de a fi

recunoscuta, atribuita tuturor persoanelor fizice. Universalitatea este consacrata atât în

reglementarile nationale cât si în cele internationale.

Astfel, în art.4 alin.1 din Decretul nr.31/1954 se prevede “Capacitatea civila este

recunoscuta tuturor persoanelor”, iar art.6 alin.1 mentioneaza “Nimeni nu poate fi lipsit

de capacitatea de folosinta…, decât în cazurile si conditiile prevazute de lege”.

Începutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice

Cu privire la începutul capacitatii de folosinta, regula este ca aceasta se

dobândeste de la nastere. Acest lucru este consacrat în art.7 alin.1 din Decretul

nr.31/1954, “Capacitatea de folosinta începe de la nasterea persoanei…”. Deci, data

nasterii persoanei fizice este data începutului capacitatii de folosinta a acesteia

Prin art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 se stabileste o exceptie de la regula mai

sus mentionata. Potrivit acestei reglementari, “Drepturile copilului sunt recunoscute de la

conceptie, însa numai daca el se naste viu”.

În materia capacitatii succesorale a persoanei fizice, art.654 Cod civil prevede :

“Pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe în momentul

deschiderii succesiunii.

Copilul conceput este considerat ca exista.

Copilul nascut mort este considerat ca nu exista”.

În materia donatiei si testamentului se admite