Drept civil - obligații

Curs 1 - 11.01.2012 Titlul I:Privire generala asupra obligatiilor civile

Cap. I : Notiunea de obligatie

Institutele lui Iustinian ne-au transmis urmatoarea definitie: “obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis iura (obligatia este o legatura de drept prin care suntem siliti a plati ceva potrivit dreptului cetatii noastre).

Art. 1164 Continutul raportului obligational. Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului,iar aceasta are dreptul sa obtina prestatia datorata.

Definitie: raport juridic de drept privat in care subiectul activ - creditorul are dreptul sa pretinda subiectului pasiv - debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva,iar in cazul neindeplinirii indatoririi, creditorul poate apela la forta coercitiva a statului.

In sens sens restrans – latura pasiva a raportului obligational – indatorirea subiectului pasiv, debitorul, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea creditorului care are posibilitatea de a recurge la forta de constrangere a statului.

Deci,obligatia este raportul juridic sau doar latura pasiva a raportului,in functie de context. Din punctul de vedere al creditorului, raportul de obligatie apare ca un drept de creanta; din punctul de vedere al debitorului,acest raport apare ca o datorie(obligatie in sens restrans).

Elementele raportului juridic de obligatie: subiecte,continut si obiect.

a) Subiectele raportului juridic de obligatie pot fi atat persoanele fizice,cat si persoanele juridice. In situatii exceptionale,cand participa direct la raporturile juridice civile si statul poate aparea ca subiect intr-un raport de obligatie. In raportul de obligatie, subiectul poarta denumirea de creditor,iar cel pasiv de debitor. Persoana poate indeplini cele 2 calitati,adica sa fie si subiect activ/creditor si subiect pasiv/debitor. In NCC apar denumiri specifice: (imprumut de folosinta) comodatar (debitor)-comodant (creditor), vanzator-cumparator,etc.

b) Continutul obligatiei civile este dreptul de creanta care apartine creditorului si datoria/obligatia corelativa acestui drept care incumba (latura pasiva a raportului juridic) debitorului.Creantele (drepturi relative, spre deosebire de drepturile reale - absolute) se insumeaza la activul patrimonial,iar datoriile se insumeaza la pasivul patrimonial. Creantele si datoriile contribuie la imaginea pe care o avem asupra solvabilitatii unei persoane.

c) Obiectul raportului obligational civil este format din prestatiile la care se obliga debitorul si la care este indreptatit creditorul:

• a da=a constitui sau transmite un drept real,

• a face=orice prestatie pozitiva,in afara de accea de a da. E.g.: predarea unui bun sau plata unei sume de bani.

• a nu face=abţinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul să facă in lipsa obligatiei asumate/restrangere a libertatii persoanei pe baza vointei acesteia.

Obiectul obligatiei este format fie dintr-o prestatie pozitiva (a da sau a face),fie dintr-una negativa(a nu face). Obiectul prestatiei este chiar bunul.

Art. 1225 Obiectul contractului. (1) Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale. (2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.(3) Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Art. 1226 Obiectul obligatiei. (1): Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul. (2): Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit. Art. 1226 este corelat perfect cu art. 1164.

Noutate in NCC : Art. 1227 Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei. Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel. - Debitorul si-a asumat obligatia, obligandu-se ca acea prestatie sa fie posibila in viitor.

Clasificarea obligatiilor/specii de obligatii:

I. In functie de izvorul obligatiei, obligatiile pot fi:

• Obligatii nascute din acte juridice (manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice) unilaterale sau contracte (bilaterale/multilaterale);

• Obligatii nascute din fapte juridice in sens restrans (evenimente sau actiuni omenesti de care legea leaga anumite efecte juridice); obligatii izvorate din fapte juridice ilicite (delicte su cvasidelicte civile) sau licite. Obligatii izvorate din fapte licite: imbogatirea fara justa cauza,gestiune de afaceri, plata nedatorata.

II. In functie de obiectul obligatiei:

• obligaţii de dare, adică de constituire sau transferare a unui drept real. Exemple: Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face; Art. 1483 : Obligatia de a stramuta proprietatea; Art. 1487 : Obligatia de a constitui o garantie. Obligatia de a da nu implica o conduita separata a subiectului de drept fata de incheierea contractului.

• obligaţii de facere, adica orice obligatie pozitiva cu exceptia celor de a da. Exemple:

Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face; Art. 1528 : Executarea obligatiei de a face

Art. 1536 : Daunele moratorii in cazul obligatiilor de a face;Art. 2322 : Scrisoarea de confort (forma de garantie nou pusa in cod);Art. 1482 : Obligatia de a preda bunuri individual determinate; Art. 1485 : Obligatia de a preda un bun; Art. 1486 : Obligatia de a da bunuri de gen; Art. 1488 : Obligatia de a da o suma de bani.

• obligaţii de non-facere care constau in abţinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul să facă.

Art. 1523 (2) lit. b : (intarzierea de drept a debitorului): prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face. Art. 1529 : In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca. Art. 2322 : Scrisoarea de confort - Obligatia de a nu face presupune a se abtine de la o anumita actiune/conduita la care debitorul ar fi fost indreptatit daca nu si-ar fi asumat obligatia.In raport cu obligatia de a da, conduita negativa este posterioara manifestarii de vointe.(incheierii contractului).Art. 2075 : Clauza de neconcurenta( a nu face acte de neconcurenta). Art. 1903 : Obligatia de neconcurenta

Interesul clasificarii: au regimuri juridice diferite.

Executarea silita in natura:

art. 1528 : executarea obligatiei de a face;art. 1529:executarea obligatiei de a nu face

Punerea in intarziere:

- debitorul unei obligatii de a face nu e in intarziere

- debitorul unei obligatii de a nu face este intotdeauna in intarziere – art. 1523

Adica executarea obligatiei de a nu face atrage punerea in intarziere de drept - art. 1523(2), spre deosebire de neexecutarea obligatiilor de a da si de a face unde este necesara constatarea - art. 1528(2). Prezumtie simpla si relativa de neexecutare.

Prescriptia:

Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face. (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute.(2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.(3) Dacă dreptul este afectat de o condiție suspensivă, prescripția începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiția.

Probatoriul:

Obligatiile de a face – in masura in care creditorul invoca faptul ca nu s-au executat, impotriva debitorului se naste o prezumtie relativa de neexecutare - debitorul are sarcina probei (dovada contrara). Creditorul invoca un fapt negativ cvasi-nedeterminat, debitorul poate face dovada. Creditorul invoca neexecutarea unei obligatii de a nu face – el face proba – fapt pozitiv determinat.