Drept civil - garantarea obligațiilor

1. Definitia Dreptului civil

In decursul timpului, dreptul civil a fost definit in mai multe moduri. D. Alexandresco spunea ca dreptul civil reglementeaza raporturile particularilor intre ei si este propriu fiecarei natiuni. M. Cantacuzino sustinea faptul ca dreptul civil are ca obiect raporturile prin care membrii unei societati vin in contact unii cu altii cu privire la interesele lor particulare.

In literatura mai recenta doua sunt definitiile caracteristice dreptului civil. Dintre autorii care dau aceste definitii enumeram: Gh. Beleiu, care da urmatoarea definitie dreptului civil:

" Dreptul civil este acea ramura de drept carreglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica";

si, pe de alta parte, G. Boroi, St. Rauschi, A. Ionascu, P. Andrei, P. Cosmovici etc., autori care dau dreptului civil urmatoarea definitie:

" Dreptul civil este acea ramura a dreptului nostru care reglementeaza o parte insemnata a raporturilor patrimoniale si a raporturilor nepatrimoniale strans legate de individualitatea persoanei, raporturi in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi, precum si conditia juridica a persoanei fizice si juridice."

2. Principiile fundamentale ale dreptului civil

Principiile fundamentale ale dreptului civil constituie anumite idei in conformitate cu care se face reglementarea raporturilor sociale si care stau la baza activitatii juridice.

Cele mai importante principii de drept civil sunt:

- principiul proprietatii - formulat de art. 480 Cod civil. Conform acestui principiu, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Constitutia prevede ca statul ocroteste proprietatea, indiferent daca este publica sau privata. Dreptul de proprietate are trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia. Apararea acestui drept se face prin actiunea in revendicare, iar apararea posesiei prin actiunile posesorii;

- principiul egalitatii in fata legii civile - formulat in art. 16 din Constitutie, potrivit caruia toti cetatenii sunt egali in fata legii si "nimeni nu este mai presus de lege". Dasemenea, acest principiu a fost reglementat si de Decretul nr.31/1954, in art.4 alin.2. Conform acestui articol, tuturor le este recunoscuta capacitatea civila, iar "sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii";

- principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale - este reglementat de Decretul nr.31/1954 in art.1 alin.1: "Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire." Art.3 din acelasi decret prevede ca drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social";

- principiul ocrotirii drepturilor civile subiective - potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.31/1954, drepturile civile sunt ocrotite de lege. Constitutia garanteaza aceste drepturi, in art.15 spunandu-se ca cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi.

3. Raportul juridic civil

3.1. Subiectele raportului juridic civil

Prin subiect al raportului juridic civil intelegem calitatea de a fi titular de drepturi si obligatii ce intra in alcatuirea raportului juridic.

Subiecti ai raportului juridic civil pot fi persoanele fizice sau persoanele juridice.

Persoana care dobandeste sau exercita drepturile subiective civile poarta denumirea de subiect activ, iar persoana care are obligatii civile poarta denumirea de subiect pasiv. In raporturile juridice de obligatie, subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor.

In cele mai dese cazuri, in raportul juridic civil se intalnesc doi subiecti: unul activ si unul pasiv - este vorba de raportul juridic civil simplu. Exista si raporturi juridice in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau cea de subiect pasiv - la raportul juridic respectiv iau parte mai multi debitori si mai multi creditori. In acest caz avem de-a face cu un raport juridic complex, cu o pluralitate activa, pasiva sau mixta. In acest din urma caz, drepturile si obligatiile corelative se divid intre subiectii respectivi.

Subiectii raportului juridic civil sunt individualizati prin incheierea actului juridic care da nastere raportului juridic respectiv.

Raporturile juridice civile pot fi modificate prin schimbarea subiectilor sau partilor intre care se leaga, prin cesiunea de drepturi sau cesiunea de datorii. Raporturile juridice personale nu pot fi modificate prin schimbarea subiectilor.

Pentru ca opersoana fizica sau juridica sa poata participa la un raport juridic civil, trebuie sa aiba capacitate civila. Capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea civila de folosinta este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile, adica de a fi subiect de drept civil. Aceasta capacitate este recunoscuta de lege tuturor persoanelor fizice. Exista cazuri expres prevazute de lege cand unelor persoane le este ingradita capacitatea de folosinta. Conform art.7 din Decretul nr.31/1954, capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza la moartea acesteia. Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice incepe o data cu infiintarea, autorizarea sau inregistrarea acestora si inceteaza o data cu desfiintarea sau incetarea existentei sale prin comasare, divizare sau dizolvare.

Capacitatea civila de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin savarsirea actelor juridice civile. Nu toate persoanele fizice au capacitate de exercitiu. Pentru a avea aceasta capacitate, persoanele fizice trebuie sa aiba discernamant si o vointa constienta.